duminică, 27 noiembrie 2011

Lectia Delfinului

S.- Crezi in libertate?
D.- De ce n-as crede?
S.- Poate libertatea la care eu tanjesc nu-i libertatea pe care tu o intelegi...
D.- Da. Sau poate libertatea pentru tine, umanule, are alta definitie, alt ideal, alta culoare.
S.- De ce spui asta?
D.- Libertatea mea e-albastra. E infinita. Marginile ei sunt doar baraje de corali cromatici. Libertatea mea e-adanca de cele mai multe ori. Libertatea mea, in larg e plina de fiinte, plante si forme pe care voi, oamenii, nu le cunoasteti, cu toate ca aveti impresia ca le stiti in intregime. Libertatea mea, e albastra si profunda indiferent in ce parte privesti: fie dreapta, fie stanga, fie de jur imprejur, fie-n jos...
S.- Si cand privesti in sus?
D.- Oh, libertatea mea, cand arunc privirea deasupra-mi, ma striga atat de puternic, atat de nestiut si de necontrolat, incat imi pun in miscare toti muschii, toate incheieturile si inotatoarele, si precum o sageata atintesc spre albastrul Cerului.
Ma opresc doar atunci cand, afara din siguranta apei, ma atinge vantul si aripile pescarusilor. Atunci ma rasucesc spre libertatea prezenta din care tocmai am tasnit afara, si ma-ntorc, promitandu-mi ca-ntr-o zi zborul meu nu va mai fii oprit nici de inaripate, nici de vand, nici de norii albi...
Si atunci voi cunoaste deplin Libertatea de dincolo de Soare.


- Dialog intre scriitoare si Delfin -

Niciun comentariu: