duminică, 31 iulie 2011

Sfarsit de poveste...


Te las pe Tine sa zdrobesti,/
In mine, inima-ingamfata/
Si sa ingropi privirea mea/
Trufasa, rece si de piatra,/
Iar lucrurile mele mici /
Sa le darami, cum se cuvine,/
Doar sufletul sa mi-l ridici /
O, Domnul meu, Te las pe Tine /

/ …Si daca viscolul e-in toi/
Si toate merg spre inapoi /
Ca un copil adorm plangand si-in gand /
Nimic nu mai este…/
Si daca seara va veni, /
Va trece-o zi si inca-o zi/
Si, poate, cineva imi va sopti: /
Sfarsit de poveste…


Nu, nu sunt versurile mele...
nu am ajuns eu, inca, la nivelul acesta de maturitate spirituala..
nu au cum sa se nasca pe buzele mele, astfel de cuvinte ,presarate cu vesnicie...

Autorul versurilor de mai sus... este Chris ( Cristian Muraru, pentru cei care au cat de cat cunostinte muzicale crestine :D ).
Chris mi-e prieten de cativa ani...
O perioada, mi-a fost mentor, fara ca el macar sa banuiasca...
Inainte de botezul meu, Chris se numara printre persoanele care-mi zideau sufletul tot mai aproape de Cer. ( Chris, daca aflii acum, sa stii ca ar mai fi multe de spus :P ).
Cu el am prins secrete, in ce priveste compusul versurilor :P ( sa stii ca zilele in care slefuiam impreuna piese, mi-au folosit mai tarziu, un 70% ;) )

Ne-am vazut prima data live, si am si reusit sa mentinem un dialog sincer si placut, in 2007, intr-o zi senina de aprilie. Nu a fost ceva pregatit... :))
Cand am intrat in holul bisericii, Chris se pregatea sa intre in sala. Ne-am intalnit, iar eu cu zambetul meu zigomatic i-am spus:
-Salut Chris,cum de tu pe aici?
- Salut, am venit la un concert!
Mi-a raspuns putin nedumerit.
Mi-am dat seama de situatie, si am rezolvat-o rapid :))
- Sunt Ligia Tr...
- O, iar dau de tine!

:)) Si asa a inceput seara aceea de aprilie, in sala de concert a bisericii spaniole.
Povestile nu se mai terminau... asa ca, ne-am asezat unul prin prejma celuilalt, doar ca timpul dinaintea concertului a fost scurt: printre amintiri din conversatii trecute, prezentari, si explicatii despre vanzarea cd-urilor... ne-am trezit cu o multime de oameni si totul pregatit sa inceapa.
A fost un timp biencuvantat din toate punctele de vedere.
Lansarea trupei Transparent, din care fac parte, a avut loc in acea zi, acolo... cu acei oameni...
Chris, a luat parte la inca un eveniment important din cresterea mea spirituala si nu numai, fara sa avem nimic planificat. :)
A fost mentor condus de Mana Divina, pana la sfarsit! :)

La incheierea serii, piesele lui, au adus lacrimi pe fetele romanilor plecati departe de tara...
" Trezeste , Doamne, Romania" ... a fost cantata la un moment dat, fara microfoane... doar sala plina... m-au cutremurat acele versuri atunci, cu toate ca ascultasem si cantasem piesa de sute de ori inainte...

... Asa e, uneori valoarea lucrurilor sau a cuvintelor,se vede clar in circumstantele potrivite.
Ei bine, atunci a fost cel mai potrivit moment pentru piesa aceea!

Cum se intampla, la sfarsitul oricarei lucrari bune, si mai ales incheiata si de un artist crestin de nivelul lui Chris, publicul a rasunat intr-o singura dorinta... sa mai cante o piesa... Chris...

Si ... am sfarsit seara lansarii noastre, cu versurile cantarii...
"Vom purta Faclia " ...
... lumina vom inalta.. noaptea o vom birui , prin puterea Sa ... pana ce lumea, va vedea... Lumina, va lumina!

Am inceput sa scriu, pentru ca in seara in care am citit prima data versurile de mai sus, mi-au atins fibra sensibila... au fost ca un glas, pentru inima mea franta. Azi, poate, pentru tine, nu prea au sens, sau nu le intelegi aici postarea... insa pentru ceea ce au insemnat si pentru cutremurarea produsa in fiinta mea atunci, merita acest loc!

Multumesc Doamne,
ca ai trimis in drumul meu,
ingeri.. cu chip de om...
Multumesc, ca in viata fiecarei persoane,
exista un Chris ... purtator al Chipului Tau! [ Christic ]

Un comentariu:

Anonim spunea...

Ligia, am dat abia acum peste articolul tau; multumesc! Ca de fiecare data cand citesc sau aud ceva care face referire la mine, ma simt oarecum stanjenit ... Esti una dintre cele mai sensibile si cu bun simt persoane pe care le cunosc. Cautarea ta continua de frumos, autentic si curat este admirabila! Ma simt si eu, la randul meu, binecuvantat sa am in preajma mea oameni care lumineaza, ca tine. cu pretuire, -chris-