sâmbătă, 30 iulie 2011

Să răsturnăm lumea spre Început


-30.12.2008-[ Pentru Adria Ciuca ]
Am fericirea în formă de rouă, lipita sub ochiul drept... ( lacrima bucuriei )

Ştiam că inima ta presară tăceri strălucitoare... şi azi am mai văzut o rază din strălucirea ei!
Au fost acele câteva momente de tăcere, cu noi la capăt de telefon, când te-am imaginat zâmbind luminos, în târziul nopţii, cu ochii tăi verzi râzând şi frumosu-ţi suflet rostind cuvânt după cuvânt, Adevăruri Veşnice!
Într-o lume în care prea ieftim gândim, cei ca tine, îmbogăţesc pământul... ( din inimile toţi fiilor lui Dumnezeu, ar fi frumos să stropească perle de preţioase cuvinte cristaline. )

Multumesc Doamne, pentru florile de piersic, ce-n plină iarnă mi-au fluturat în suflet!

Acum, noaptea se resfiră tăcută peste oraşul mut...
Eu, la lumina Iubirii din Tine, îmi lipesc cuvinte de hârtie pe fereastra inimii...
Îţi multumesc, Dumnezeul meu, pentru că ai ales să mă îmbogăţeşti prin comorile-Ţi rare.
Îţi multumesc pentru Adria şi comoara din inima ei.
Existenţa acestui suflet mi-a devenit mai dragă decât a mea însumi.
Şhilo, din picurii ei calzi de lumină s-au aprins stelele în seara aceasta.
Îţi multumesc pentru că îi apropii eternitatea de suflet prin gândurile şi şoaptele Tale.
Îţi multumesc că o îmbălsămezi de miresmele calde ale Iubirii Divine.
Îţi multumesc că ai transformat-o într-un flaut cu armonii cereşti, când eu eram într-o nesfârşită rătăcire peste văile lacrimilor.
Tatăl nostru, îţi multumesc pentru că vei face ca suflarea ei să fie mireasma Cerului; inima ei să fie cântec, acel cântec care curge tăcut, izvorând de niciunde şi care face pietrele să plângă...
Doamne, fă-i poemul ca strălucirea serii care împodobeşte ziua ofilită.
Braţele ei să mângâie Cerul şi gândurile ei să fie gândurile Tale, precum flori de lotus pe marea nesfârşită de uscate idei ale omenirii.

Adria, îţi doresc să îmbrăţişezi libertatea în El şi să iubeşti spunerea din El, iar cu toate că vei cunoaşte libertatea, să te supui pentru El. Pentru că supunerea voită e mai dulce decât libertatea propiu-zisă, prin El.
Îţi doresc să fi puternic înfiptă în Palma Lui şi astfel, în Braţele-I sfinte să nu-ţi pese dacă râul e adânc, mare sau rapid, nici dacă vei fi expusă la vânturi, udată de zăpezi sau ploi... Doamne, îţi mai cer ceva...
să o faci pecete sfântă pe inima-Ţi de Dumnezeu, ca o floare de aur în pieptul divinităţii.
Cântecul de dragoste al Cerului să-i cânte deasupra tăcerii iubirii.
Prinţul veşniciei, te rog să fâlfâi aripile nemărginite-i Tale Iubiri peste peisajul ei... aripile-Ţi pucurând a rouă!

Şi mai am o ultimă dorinţă... să fi Tu, Doamne, marginea, centrul şi întregul nostru!

Îţi mulţumesc Stăpâne, pentru că azi mi-ai zâmbit...
Îţi multumesc Adria, pentru perla nestemată din sufletul tău, împărtăşită cu perla ascunsă din inima mea!


Cu prietenie sfântă,
Ligia Trîncă

Niciun comentariu: