miercuri, 27 aprilie 2011

Bucatã de scrisoare publicã



De ce am postat aici aceste randuri, inca nu stiu... sau ba da, stiu. Dar nu va spun. Fiecare crede ce vrea.
Scopul acum e altul.
Sa citeasca multi si sa-nteleaga toti... poate asa inca mai supravietuieste speranta, ca am auzit ca moare ultima, si daca moare ea.. nu stiu ce va fi de noi.
Randurile au fost scrise pe blogul unui pastor, la un subiect interesant despre securitatea din mediul penticostal, unde discutia a ajuns la un asa nivel incat nu-ti mai venea sa crezi ca unii-s conducatori.
Imi asum toata responsabilitatea ce poate fi adusa de cuvintele mai jos postate.
--------------------------------------------------------------------
… nu prea stiu de ce scriu aici… poate pentru ca durerea deja nu mai stie pe unde sa strige…
nu fac parte din generatia celor care au scris mai sus, sau cel putin majoritatea. M-am “pierdut” prin lumea virtuala, si mi s-au “lipit ” ochii de postarea aceasta… nu s-au dezlipit inca, desi lacrimile stiam ca au “darul” de-a inmuia…

Va “luptati” intre voi… am vazut “ochi scosi”, “urechi taiate”, “ologi”.. si toate astea in sunet de arginti murdari…
cu atatia pro si contra, am renuntat sa ii mai dau de capat.

Ce ma intreb.. si asta doare cu adevarat, e…daca in toata lupta asta… se mai gandeste cineva la noi. La tinerii bisericilor voastre ( ca nu mai stiu daca sunt bisericile Lui ).
Votati, si puneti sus, da-ti jos si judecati. Vindeti si mintiti. Ascundeti si jucati ( teatru ).
Fac parte din grupul de tineri pe care chiar nu-i intereseaza luptele voastre dragi pastori! Stiti ce vrem noi?

Vrem ADEVAR, EXEMPLE, OAMENI REALI, IERTARE, MARTURISIRE, DREPTATE.( dar cea din urma o asteptam doar de Sus, ca de la om e imposibil ).
(poate simt gresit) dar simt ca toate valurile cu fluxul si refluxul lor, inghit tineri prea slabi, pentru ca oaia carui “pastor” erau, era defapt un lup vopsit in “berbec”.
Toate judecatile, afecerile nerezolvate, minciunile si jocurile voastre, croiesc panza ce ne acopera si astazi Cerul… cel putin generatiei din 89 incoace.

Ramaneti cu scaunele voastre daca vreti, noi nu avem nevoie de ele … si cu siguranta pe poarta Vesniciei nu va incape fundul lipit de tron. Dar nu ne luati linistea si nu va lipsiti de responsabilitatea de a pastori generatia “mica” pe drumul bun. Sau macar lasati adevaratii pastori sa ne duca inainte.

Cu durere in suflet, si sinceritate fara rautate,
Ma semnez.

L.T


Niciun comentariu: