joi, 16 decembrie 2010

Pe margini de timp


Azi m-am strecurat printre zidurile zilnice,
si am stat pe varf de ganduri,
de vorba cu ingerii.

Mi-au spus ca inca se mai respira, in cer, fericirea zilei Tale...
ca inca se mai plimba pe aripile adierii sfinte, baloane de zambete si lacrimi de sarbatoare.
Mi-au spus ca persista o atmosfera de Craciun, atat de puternica,
incat uneori au impresia ca aud scrasnetul plansului de Nou-nascut.

Privesc cum umbra Crucii cuprinde ieslea goala...
si ma gandesc la tine, Emanuel.

Te-au imbratisat atat de crunt paiele in noaptea aceea...
la fel cum mai tarziu au facut-o spinii din coroana de pe frunte.

Ai simtit caldura hainei moi, cum incerca sa-ti apere mainile si ochii de tot ceea ce mai tarziu, lumea avea sa te impresoare...

Ai auzit rasuflarea grea a animalelor, in jurul Tau...
Mai tarziu, aveai sa-ti amintesti de ea...
privind omenirea asezata la colturile cetatilor, disperata, cu repiratia apasata de pacate...

Copil Dumnezeiesc, cu trup de lut ai fost...
Si totusi, fiecare gest si intamplare purtau simbolul misiunii Tale.

Te rog, Emanuel, de dragul crucii ce se reflecta ca o umbra peste iesle...
te rog, renaste iar in noi visul despre Soare.
Suntem singuri si pustii...
uscati, desi afara ploua si e plin de Tine peste tot...
Ne-am adancit atat de mult in ceea ce nu ne apartine, incat am neglijat Lumina ce ne-ai dat sa o purtam zilnic.

Vrem sa traim precum ingerii...
mereu cu senzatia ca auzim suspin de Nou-nascut, ca sa ne asiguram ca-Ti stam mereu pe-aproape.
Sa facem din viata din fiecare zi, o sarbatoare cu parfum de stele si zambet angelic.
Iar cand lumea ne va intreba de ce iubim,
raspunsul nostru sa fie o impletire de licariri celeste...

luni, 13 decembrie 2010

Emanuel...


"I believe in angels
Something good in everything I see
I believe in angels
When I know the time is right for me
Ill cross the stream - I have a dream"


... Sufletul meu s-a îndrăgostit! ...

A pătruns Lumina în inima-mi goală şi a inundat cele mai întunecate colţuri.
M-am pustiit de vise deşarte şi iluzii, astfel şi-a facut templu Iubirea în mine.

Emanuel...
Sufletul meu s-a îndrăgostit.

Gândurile Veşniciei au fost sădite în pustiul singurătăţii mele, s-au reflectat în stropii de licărire transparentă şi s-a produs metamorfoza deşertului într-o oază de iubire.

Emanuel...
Ai îndrăgostit gândul meu.

Eşti Numele care îmi aduce biruinţa de cum te rostesc.
M-ai învăţat că nu pierd cu adevărat decât atunci când renunţ să încerc.
Puterea Numelui mă întăreste fiindcă nimic nu e mai tare ca blândeţea, nimic mai blând decât tăria autentică.
Când îmi vorbeşti, chiar fără să rosteşti cuvinte, îmi aminteşti că nimic nu e atât de greu încât să nu pot duce şi m-ai învăţat că tăcerea nu e un eşec... tăcerea Cerului mereu e cu un scop anume.

Emanuel...

Te rostesc, când mă simt la capătul puterilor şi Numele-mi spune (Dumnezeu este cu noi) Dumnezeu este cu mine!
Astfel, rostindu-te zilnic, am primit siguranţa şi curajul de a fi tare în faţa vieţii cum este stânca în mare, netulburată şi neclintită în faţa valurilor veşnic ameninţătoare.

Eşti raza de soare ce încălzeşte pământul,
eşti întregul cer închis într-un chip de om...
Chipul Tău, Emanuel!
În tine îşi are izvorul Iubirea.
Începutul şi sfârşitul meu sunt în mâna Ta.
M-ai sădit în Palmele Tale din dragoste şi tot din dragoste te-ai lăsat ţintuit pe cruce.
Ai dat totul pentru mine
Emanuel,
chiar dacă ştiai că s-ar putea să nu îţi ofer nimic...

Prima lacrimă şi primul zâmbet le-a văzut ieslea care te-a primit, nu inima mea pentru care ai jertfit totul...
Te-au încălzit dobitoacele în miezul nopţii geroase, nu casa şi dragostea mea pentru care ai venit defapt...
Primii Tăi paşi, Emanuel,
i-au văzut străinii,
nu eu,
în ciuda faptului că mă numeşti fiu...
Nu eu am fost cel care ţi-a adus aur(inima), smirnă(sufletul) şi tămâie(fiinţa), străbătând pământuri uscate până la Tin...
ci magii, care nici măcar nu auziseră până atunci de Tine...
ei au fost cei dintâi îngenuncheaţi cu inima la ieslea TA.

Emanuel,
ai devenit iubitul inimii mele!

Iartă-mi Crăciunurile neîngenuncheate.

Emanuel...
tot ce ai fost cât timp ai luat chip de om,
tot ce erai când locuiai în necunoscut,
tot ce eşti acum, împletit în taine, ascuns printre fire de veşnicii,
e ceea ce inima mea a desenat sub forma unui vis...
Visul meu,
Tu Emanuel,
exista înainte de a-l visa eu!
Te iubesc pentru răbdarea ce mi-ai arătat-o,
pentru îndurarea jertfirii de la cruce...
pentru mijlocirea şi renunţarea la poziţia ta de Dumnezeu, din dragoste pentru mine...

Emanuel...
am fost în planul Tău încă înainte de întemeierea lumii,
te-ai gândit la mine cu mii de generaţii mai devreme de a mă naşte...
ai scris binecuvântări şi victorii în dreptul meu, pe când eram doar un nume...
mi-ai împărtăşit visul dumnezeiesc cu privire la mine încă pe vremea când mă modelai din lut şi iubire, înainte de a primii forma unui trup omenesc intreg...
Doar gândul la renunţarea, smerirea şi îndurarea Ta faţă de mine, mă scufundă în dragostea-ţi nemărginită şi unică de Om şi Dumnezeu...
Tot ce eşti Emanuel,
mă aduce îngenuncheat la ieslea Ta...
Vreau să te sărbătoresc de azi, în fiecare zi.
Fiecare răsărit să fie sărbătoare în viaţa mea...
şi vreau să mă ofer pe mine, de ziua ta, mai mult decât un zâmbet, mai mult decât un şir de cuvinte pe o pânză de gânduri,
mai mult decât un cântec...
pur şi simplu, să mă ofer.

Emanuel...
Sufletul meu s-a îndrăgostit...

vineri, 3 decembrie 2010

Scrisoare cu destinatie

Se scutura ultimii copaci de frunze... si toamna ne spune "Adio" de departe...
Stau pe banca rece din parcul ce pare un cimitir de amintiri...
in timp ce oamenii trec grabiti, lasand urme pe frunzele ce-ncalzesc pamantul...
E un sfarsit de toamna mirific, linistit si melancolic...

Azi nu vreau decat sa va scriu voua, lideri, conducatori, pastori, comitete, prezbiteri, diaconi, oameni de ordine... de la cei din biserica mea ( dintre cele mai mici si umile biserici care exista ) pana la Cultul nostru ( din care - din fericire sau din pacate? - nu fac parte ).

Cu siguranta nu ma gasesc vrednica sa va vorbesc...
cu siguranta nu am capacitatea suficienta de exprimare nici curajul necesar, pentru a transforma aceste ganduri intr-o scrisoare oficiala, pe care sa o trimit la adresa corecta...
Dar cu speranta ca printre cei ce ma cititi, s-ar numara si un diacon, un lider, un prezbiter, pastor sau conducator,
risc... si va scriu aici.

Sunt in procesul formarii mele ca persoana... de 21 de ani, e o lupta continua cu anturajul, cu prieteniile false, capcanele intunericului si nevoi, intr-o lume in care fiinta alearga in cautare de raspunsuri...
Indraznesc sa vorbesc in numele generatiei mele...
in numele prietenilor mei...
in numele tinerilor ce tanjesc sa se implice in Lucrare. ( sau care au intrat in lupta Împaratiei deja ).

Asteptam din partea voastra, dragi lideri, intelepciune...
Sa ne corectati in dragoste, fara ignoranta, superioritate sau indiferenta.
Sa ne trageti de maneca la orice pas gresit, si cu Roada Rabdarii, sa ne incadrati pe Drumul Luminii.
Vrem slujire curata. Vrem inchinare in Duh si Adevar.
Vrem daruire, departe de fatarnicie.
Vrem sa ne invatati ca sa putem invata si noi la randul nostru.(fara sa purtati teama ca intr-o zi, este posibil sa stim ceva mai mult decat stiti voi acum ).
Din contra, sa ne sprijiniti in rugaciune pentru o pasiune in inchinare...
pentru un maine mai aproape de sfintire.

Din partea voastra, dragi prezbiteri, asteptam vorbire curata.
Asteptam invataturi Biblice, fara distorsionari sau virgula in plus.
Tanjim dupa programe pe intelesul nostru.
Blandetea voastra, sa ne ajute sa-ntelegem cel putin o treime din blandetea Lui.
Vrem sa numiti raul rau si binele bine, daca tot am primit harul si capacitatea sa facem diferenta intre ele.
Nu vrem lingusitori printre noi.
Nici Iuda nu vrem... nici farisei si nici judecatori.
Ducem dorul mesajelor reale.
Semanati in noi si-n cugetul nostru, Samanta Albastra a Vesniciei.
Nu va ingrijorati apoi ca nu va creste.
Exista Cineva acolo Sus, care are putere printr-un singur cuvant, si timpul se odihneste in Mana Lui.

Pastori dragi, va rugam sa ne aratati Credinciosia, ca trasatura de caracter pentru orice crestin real.
Sa adunati si parerile sau nevoile noastre, chiar daca momentan ocupam doar scaune in biserici...
Roadele faptelor voastre, ne vor marca intr-o zi, pentru toata viata.
De voi depinde, daca vom fi o marturie impotriva sau pentru apararea voastra, in acea Ultima Zi.
Tanjim dupa modele de Oameni Mari;
dupa impotriviri cu intunericul, luptand de partea Luminii.
Vrem sa stim diferenta dintre pacat si fapte bune.
Vrem sa avem exemple de curaj, cand oamenii ne vor intreba de ce Credem.
Sunteti responsabili de toate acestea, intr-o mare masura,
si inzestrati de Cer cu putere de decizie, cu intelepciune in alegeri corecte si vrednici pentru o lupta intre credinta si necredinta.
Luptati sa fie asa in continuare.
Avem nevoie de ajutorul vostru in cresterea noastra.

Dragi diaconi, fiti oameni ai rugaciunii. Ne-am saturat de temple ridicate la colturi de strazi, la vederea oricui. Vrem sa stim cum arata o camera cu ferestre spre Ierusalim.
Invatati-ne cum sa crestem in dragoste, asa incat sa ne iubim aproapele cum ne-a iubit Hristos.
Vrem sa purtam Flacara Inchinarii nu doar pe scene, la conferinte sau intalniri de mari nivel. Vrem sa stim pastra Flacara aprinsa si in spatele cortinei.
Aratati-ne cum sa iubim pana la lepadarea de sine.

Va scriu voua, dragi conducatori, pentru ca sunt deplin incredintata ca Dumnezeul Universului, va inzestrat cu suficienta intelepciune incat sa luati ce este bun, sa iertati, sa cercetati si sa aduceti schimbare.
Avem nevoie de trezire, si nu o trezire oricare,
ci una fizica,
una spirituala
si alta la nivel de comunitate crestina.
Iar daca privim realitate fara perdea si acceptam ca prea multe domenii au ramas atipite,
vom recunoaste ca e nevoie nu de o trezire... ci de mai multe:
-reinnoirea mintii...
-reimprospatarea sufletului...
-renasterea inimii.
Lipsesc valori.
Lipseste respectul fata de cei ce nu cunosc inca Adevarul,
dar cel mai mult lipseste respectul intre noi, cei care ne mandrim ca mergem in lumina.
Ajutati-ne sa invatam de la voi Bunatatea.
Sa ne plecam la picioarele ucenicilor, indiferent de cate ori pe zi,
pentru a fi cei mai mici si astfel cei dintai.
Sa primim mustrarea stiind ca e spre bine...
si binele duce la sfintire...
si sfintirea mai aproape de El.
Sa purtam Chip Sfant aici.
Sa nu iubim comorile pamantului mai mult decat comoara Eternitatii.

Eu cred ca avem datoria de a fi prilej de bucurie pentru popor.
Sa traim deci ca unii care au speranta...
Sa ne rugam pentru pace, si sa jertfim din timpul si faptele noastre pentru ea.
Doar asa se va opri lumea din alergarea ei nebuna, ca sa faca loc nesigurantei ca spre ceea ce ea alearga s-ar putea sa fie doar iluzie. Doar asa vom putea fi diferiti, intr-o societate unde toti sunt la fel.

Sa iubim ca El,
sa avem bucuria,
pacea,
dragostea,
blandetea,
bunatatea,
rabdarea
si credinciosia Celui care nu oboseste in
facerea binelui niciodata...


V-am scris eu,
cea vrednica de nimic.



2 Cronici 26:5b. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.

1 Petru 4:11 Daca vorbeste cineva, sa vorbeasca cuvintele lui Dumnezeu. Daca slujeste cineva, sa slujeasca dupa puterea pe care i-o da Dumnezeu: pentru ca in toate lucrurile sa fie slavit Dumnezeu prin Isus Hristos, a caruia este slava si puterea in vecii vecilor!

1 Corinteni 14:26b ... toate să se facă spre zidirea sufletească.

miercuri, 1 decembrie 2010

România... azi e ziua ta...

"La mulți ani!"


Dincolo de orizont, spre timpul trecut, amintirea se scuturã de praf și Dacia schițeazã un zâmbet timid...
"La multi ani"

Peste Carpați, bate un vânt liniștit, descoperind printre ruine, "Cetatea Soarelui".
Burebista surâde încântat.

Dunãrea încã tot curge spre Mare, încercând sã-și spele, de sute de ani, apele pãtate de sânge și sãbii otrãvite...
Azi parcã se simte ceva mai curatã ca ieri,
deși Marea e Neagrã de-atâtea pãcate adunate...

Au cãlcat pãmântul verde cu susur de izvoare,
consuli, împãrați, vrãșmași, învinși și învingãtori...
Azi, indiferent de reușitele lor, își unesc gândul sub umbra cuvintelor..
"La mulți ani" ...

Decebal se alãturã cu strigãte de rãzboi,
dar azi, rãsunã parcã altfel...
"La mulți ani, Românie.
La mulți Ani!"...

Lângã Columna lui Traian, sub stropii de sânge sculptați,
vor zace azi, zeci de coroane înflorite...
și-un "La mulți ani" în gând sau pe buze...

Se va clãtina podul, în umbrã, la Drobeta,
în amintirea a ceea ce ai fost...
și ceea ce ești...

"La mulți ani" pentru Țara Româneascã...
și pentru Transilvania...
și pentru Moldova singuraticã...

Dacã ar putea, ți-ar scrie Viteazul o urare,
și Cuza Vodã,
și Bãtrânul Mircea...
O urare iscãlitã cu sângele înaintașilor tãi, Românie...
cu sângele celor cãzuți în lupte cu zâmbetul pe buze, pentru cã vedeau libertatea atât de aproape...
chemându-le țara pe nume...

România... azi e ziua ta...

La mulți ani din partea istoriei.

și Dumnezeu îți scrie azi...
cu sânge dacã vrei...
cu soare...
cu ploi...
cu fulgi...
cu lacrimi îți scrie...

E ziua ta dar ești prea tristã pentru sãrbãtoare...
prea goalã,
prea sãracã...
prea singurã, țarã dragã...

Ai avut glorie și ți-a mai rãmas un nume...
binecuvântatele bogãții nu-ți lipsesc...
dar lipsește înțelepciunea în conducere...
Ai un popor,
așa cum e ... e-al tãu...
Crește-l cu peisaje unice, cu minunile Dumnezeirii puse în tine...
Cântã-i dragostea Cerului, chiar dacã glasul e prea puțin auzit printre zgomotele zilnice și monotone...
Vorbește-i prin rãsãrituri udate cu apele Dunãrii...
sau apusurile din spatele Carpaților...
Iubește-l... chiar dacã te ucide cu faptele lui.

E un popor urât și plin de mândrie... știu...
Un popor gol de Dumnezeu și plin de rãutate...
Sunt uneori prea talhari ca sã-i mai lași sã-ți murdãreascã pãmântul binecuvantat și scump...
dar iartã-i...

Încã te-neci cu sângele istoriei... când un alt izvor țâșnește din mâinile copiilor nenãscuți...
Încã te simți murdãritã de pașii fariseilor ce te-au trãdat pe 30 de arginți... când gloatele de homosexuali cer drepturi, murdãrindu-te mai mult...
Încã îți plângi voievozii și regii uciși din gelozie... când cei ce stau în frunte sunt absurd de înfometați dupã putere... o putere care-i secãtuiește de comoara sufletului și-i îmbogãțește cu nedreptate.

România...
Oare dorești un "La mulți Ani" ca cei de pânã acum? ....

Eu, voi schimba urarea...
Nu mai vreau sã vadã pãmântul tãu rãzboaie, nici crime legale, nici parade absurde și sodomiți înfumurați...
Nu mai vreau, pe toatã întinderea ta, nici urã nici lãcomie sau prostie...
Nu mai vreau încã mai multi ani la fel ca cei de pânã acum...

Un nou început îți doresc, tarã dragã...
un popor mai bun, un pãmânt curat, un nume credincios...
Dragoste, milã, pace... sfințire
și roadele Duhului...
Înnoire... renaștere din propia-ți cenușã.
Pentru cã se poate!
Eu încã mai cred.
Dumnezeu poate.
Dumnezeu vrea.
Deci vreau și eu.
Vrem și noi.

România... azi e ziua ta...

Ce nu aș da sã știi cã ziua ta e-n fiecare zi...
Inima mi-e rosie...
gândul galben...
dar privirea albastrã...
pentru cã încã mai cred în schimbare...


Cu sinceritate și lacrimi,
românca EU.