joi, 28 octombrie 2010

Toamnã


Toamnã....
pe margini de pahar pe-o masa ruginita.
Toamnã...
pe banca goala din parcul rece.
Toamnã...
printre norii albi, alergatori pe Cer...

Iubesc copacii cand isi scutura frunzele nascute in tot timpul anului. Ei stiu sa renunte la fire... stiu sa renunte la visele ce-au nascut flori... la florile ce-au nascut muguri... la mugurii ce-au nascut fructe... si la fructele ce si-au gasit implinirea in mainile trecatorilor...
Se scutura de tot ce-au cules, de resturile ce-au ramas si de jumatatile de cuiburi ce acopera golul crengilor...

Iubesc pasarile care stiu sa-si inalte zborul, fara sa priveasca inapoi. Ele merg, spre un ceva mai bun, mai cald, mai primaveratic... in timp ce bataile lor de aripi lasa in urma dimineti si cantec, flori uscate si raze de soare vechi...
Ele mereu directioneaza zborul lor spre un Soare Nou.

Toamna pasarile se schimba de lume... cautand mereu Soarele...
Toamna, oamenii raman aici, printre frunze si vant... si-n inima cu un dor adanc de Cer...

E Toamnã si-n mine Tatã... dar mi-e greu sa renunt la tot ce-am strans de-a lungul anului... la visele mele, la fapte, la oameni... la case zidite pe nisip...

Scutura-mi toate marile si toate anotimpurile, pana nu va ramane nimic decat seninul din Ochii Tai...
scutura-mi toate mandriile si toate visele... pana nu va mai ramane nimic in mine, decat Chipul Tau...
Atunci, voi invata sa iubesc Toamna cu frunzele ei... toamna cu plecarile si renuntarile ei...
Atunci,voi ramane gol, dar imbracat cu Tine!

marți, 19 octombrie 2010

Rãspuns


Undeva in America:
Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea “Early Show” (Spectacolul matinal), a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare:
“Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?”
Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat).

Dansa a precizat foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:
-”Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri… Cred – nu cred, dar sunt profund convinsa – ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui…
Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte…
Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace?
(În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.)

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA…
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K..
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.
Apoi industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.

Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu…
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.

Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”

S-a intamplat in America!
Se intampla din ce in ce mai mult si in Romania, si in Spania... in Europa!
Fiti binecuvantati!

articol preluat de pe: www.proconsul.com.ro

luni, 18 octombrie 2010

Curatã Închinare


In timp ce Te laud, vreau sa ridic mainile… ca o jertfa curata spre Senin…
In timp ce ma-nchin, vreau sa bat din palme, de bucuria mantuirii ce mi-ai oferit Stapane…
Nu-mi pasa de lumea in care incerc sa ma strecor, in drumul meu spre Soare…
Si de-mi vor judeca vreodata inchinarea,
nu-i voi privi nici nu-mi voi intoarce sufletul spre ei ca sa-l incarc de lacrimi si dezamagire…

Vreau sa dansez in presenta Ta Shilo, vreau sa te rostesc cu buzele curate si cu inima plina de multumire; sa-Ti cant Numele la toate marginile pamantului…
Vreau sa fiu eu si Tu… departe de lume... departe de judecatorii ce-si insusesc lucrurile dumnezeirii…
Vreau sa fiu surda la toate cuvintele lor ascutite si oarba la toate mainile lor pline de pietre si moarte…
Vreau sa ma aplec pana voi deveni una cu pamantul, in Fata Ta Adonai…

Si oricat de mult as dansa, oricat de mult as canta … indiferent cat as striga bunatatea ta, din neam in neam… tot un ar fi de-ajuns, sa-ti multumesc pentru toate minunile presarate in viata mea…

Sa stiti oameni… ca inchinarea mea e sincera si simpla.
Uneori sunt cuvinte murmurate, alteori rugaciuni inecate in suspine…
uneori doar lacrimi,
alteori maini ridicate…
uneori ma inchin cantand…
alteori zambind… batand din palme sau dansand…

Am invatat ca inchinarea NU e traditie… inchinarea NU e cliseu…

Am invatat ca un Inchinator Adevarat, se bucura de minuni si ingerí, in diferite forme si chipuri… asa cum Dumnezeu, El-Roi, Iehova-Iire, Elohim… are diferite forme de-a´mi imbratisa fiinta, pana la uitarea de mine…

Oameni, NU judecati… iubiti...
Oameni, NU respingeti… inchinati-va in duh si adevar…
asta ar trebui sa va fie de-ajuns.

miercuri, 6 octombrie 2010

Sa-mi ramai Minune!


Simt nevoia, plimbandu-mi pasii in amurg, sa-mi imprastii gandurile care nu sunt despre Tine!
Imi scutur umerii de poverile luate peste zi, imi eliberez sufletul si trupul de bagaje...
Caut un loc unde sa pot sa Te respir!... unde sa pot simti miros de Pace!
Am nevoia unei intalniri cu Tine, ca si Moise pe Horeb! Da-mi cale libera sa-Ti vad Cerul asezat la picioare... sa stau in focul mistuitor al infatisarii slavei Tale! Ascunde-ma sub aripi de nori!
Scrie-mi pe inima Tunim (desavarsire) iar pe frunte Urim (Lumina). Imi voi ridica fruntea si inima imi voi ridica spre Tine. Ma voi aduce ca jertfa! ( "Jertfa prin ridicare va fi a Domnului." Exod 29:28.)
Nu este un cort locul unde ingenunchez sa-Ti chem Numele... deasupra-mi sta doar bolta cu stele... dar e locul unde ma ingenunchez pe mine in Fata Ta... si aici ne intalnim si imi vorbesti!
Arata-mi Slava Ta! ( Exod 33:18 )... si ai strans toata frumusetea existentei Tale in fata ochilor mei...
"Fata nu vei putea sa mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!" ( Exod 33:20 ). Dar m-ai ascuns in Tine, Stanca mea, si m-ai acoperit cu Mana Ta! Ti-am vazut doar stralucirea ce-ai lasat-o in urma... si mi-a fost de-ajuns! Haina Ta este maretie si te invelesti cu Lumina!... intinzi cerurile ca un cort... din nori iti faci carul si umbli pe aripile vantului! ( Psalmul 104:3b ).
Tu esti Dumnezeul laudei mele!
Cand te caut, spre seara, Tu te cobori sa vorbesti cu mine. Imi linistesti sufletul si ma umplii de Tine.
Te respir, te simt si-Ti cer sa traiesti in mine...

luni, 4 octombrie 2010

Porumbelul Auriu...


A trecut vara... si ti-am intalnit urmele de zbor in vant si aripile grisace cu dungi violete.
Cand te-am vazut intaia oara am ramas uimita de frumusetea ta. Priveam la alte pasari, in jur, dar tu erai unic. Mi-ai atins parul cu varful aripii si pentru un moment am simtit cu tine, libertatea. Multumesc!

A venit toamna cu frunze argintii si bulevardul nostru a imbracat un covor ruginiu... Tu continuai fidel aceleasi strazi.
Te-am vazut din nou intr-o zi innorata de noiembrie... cum te lasai purtat de vant cu aripile larg deschise. Atunci mi-am oprit pasii pentru cateva minute si te-am urmarit cu privirea, in zbor...
Oh, daca m-as darui si eu la fel trairii... cu trup si suflet, tot mai sus! Sa-mi deschid si eu aripile si sa-mi las condus zborul, de adierea Vesniciei...
Din nou te ascunzi printre cladirile posomorate... tocmai cand vroiam sa te intreb cine ti-a pus la gat acele margele de un albastru senin?

Primavara ti-am intalnit ochii, in care purtai coltul de cer pe care obisnuiai sa hoinaresti. Exista acolo bulevarde ca si la noi? ... sunt ele parfumate in miez de primavara? ... Acolo nu,nu exista strazi... pe coltul tau de cer libertatea e la ea acasa... Parfumul cel mai ales se respira deasupra norilor tai.
Tu nu esti ca ceilalti... tu ramai in preajma mea, pentru ca mereu te zaresc cand sunt fericita, cand plang, cand sunt trista sau cand zambesc... esti mereu aici si acolo chiar daca nu te vad.
Ma intreb daca nu cumva sufletul tau ma gaseste la fel de singuratica uneori, asemenea tie.
Azi, te rog sa te inalti, porumbel cu fire argintii, pana dincolo de Cer, la Creator... sa-i spui ca eu, ramul de maslin, am inverzit in speranta intalnirii cu El !

Acum e iarna...
Azi dimineata te-am gasit din nou.
In toate intalnirile noastre m-ai invatat sa-mi tin sufletul sus, sa ma daruiesc in intregime zborului... sa indragesc coltul meu de Cer si mi-ai amintit ca sunt in trecere aici.
M-ai invatat sa tai intunericul cu aripile purtatoare de lumina...

Insa azi,m-ai invatat cea mai inalta lectie de viata.
Te-am intalnit de dimineata, in timp ce asteptam autobuzul. A fost o dimineata mai rece ca de obicei. Nu ma asteptam sa te zaresc, dar erai acolo... pentru prima data, te-ai oprit in fata mea, senin, m-ai privit cateva clipe apoi te-ai aplecat umil sa culegi mana diminetii.
Atunci am observat...
Timp de patru anotimpuri ai impartit cu mine din fericirea si libertatea ta... Mi-ai incantat privirea cu frumusetea aripilor tale... ai readus speranta tocmai cand aveam nevoie... Dar azi... azi iti plimbai culorile unice prin fata ochilor mei, schiopatand... daruind fericire, speranta, un colt din coltul tau de Cer... schiopatand.
M-ai invatat ca trebuie sa daruiesc speranta din inima mea, zambete si un colt de Cer din coltul meu de Cer... sa-mi ascund durerea de dragul fericirii altora... sa traiesc daruind chiar daca plang... schiopatand.

Multumesc Porumbel Auriu...
Vei ramane Porumbelul inimii mele... chiar si schiop ... scopul existentei tale in viata mea este Perfect!