miercuri, 1 decembrie 2010

România... azi e ziua ta...

"La mulți ani!"


Dincolo de orizont, spre timpul trecut, amintirea se scuturã de praf și Dacia schițeazã un zâmbet timid...
"La multi ani"

Peste Carpați, bate un vânt liniștit, descoperind printre ruine, "Cetatea Soarelui".
Burebista surâde încântat.

Dunãrea încã tot curge spre Mare, încercând sã-și spele, de sute de ani, apele pãtate de sânge și sãbii otrãvite...
Azi parcã se simte ceva mai curatã ca ieri,
deși Marea e Neagrã de-atâtea pãcate adunate...

Au cãlcat pãmântul verde cu susur de izvoare,
consuli, împãrați, vrãșmași, învinși și învingãtori...
Azi, indiferent de reușitele lor, își unesc gândul sub umbra cuvintelor..
"La mulți ani" ...

Decebal se alãturã cu strigãte de rãzboi,
dar azi, rãsunã parcã altfel...
"La mulți ani, Românie.
La mulți Ani!"...

Lângã Columna lui Traian, sub stropii de sânge sculptați,
vor zace azi, zeci de coroane înflorite...
și-un "La mulți ani" în gând sau pe buze...

Se va clãtina podul, în umbrã, la Drobeta,
în amintirea a ceea ce ai fost...
și ceea ce ești...

"La mulți ani" pentru Țara Româneascã...
și pentru Transilvania...
și pentru Moldova singuraticã...

Dacã ar putea, ți-ar scrie Viteazul o urare,
și Cuza Vodã,
și Bãtrânul Mircea...
O urare iscãlitã cu sângele înaintașilor tãi, Românie...
cu sângele celor cãzuți în lupte cu zâmbetul pe buze, pentru cã vedeau libertatea atât de aproape...
chemându-le țara pe nume...

România... azi e ziua ta...

La mulți ani din partea istoriei.

și Dumnezeu îți scrie azi...
cu sânge dacã vrei...
cu soare...
cu ploi...
cu fulgi...
cu lacrimi îți scrie...

E ziua ta dar ești prea tristã pentru sãrbãtoare...
prea goalã,
prea sãracã...
prea singurã, țarã dragã...

Ai avut glorie și ți-a mai rãmas un nume...
binecuvântatele bogãții nu-ți lipsesc...
dar lipsește înțelepciunea în conducere...
Ai un popor,
așa cum e ... e-al tãu...
Crește-l cu peisaje unice, cu minunile Dumnezeirii puse în tine...
Cântã-i dragostea Cerului, chiar dacã glasul e prea puțin auzit printre zgomotele zilnice și monotone...
Vorbește-i prin rãsãrituri udate cu apele Dunãrii...
sau apusurile din spatele Carpaților...
Iubește-l... chiar dacã te ucide cu faptele lui.

E un popor urât și plin de mândrie... știu...
Un popor gol de Dumnezeu și plin de rãutate...
Sunt uneori prea talhari ca sã-i mai lași sã-ți murdãreascã pãmântul binecuvantat și scump...
dar iartã-i...

Încã te-neci cu sângele istoriei... când un alt izvor țâșnește din mâinile copiilor nenãscuți...
Încã te simți murdãritã de pașii fariseilor ce te-au trãdat pe 30 de arginți... când gloatele de homosexuali cer drepturi, murdãrindu-te mai mult...
Încã îți plângi voievozii și regii uciși din gelozie... când cei ce stau în frunte sunt absurd de înfometați dupã putere... o putere care-i secãtuiește de comoara sufletului și-i îmbogãțește cu nedreptate.

România...
Oare dorești un "La mulți Ani" ca cei de pânã acum? ....

Eu, voi schimba urarea...
Nu mai vreau sã vadã pãmântul tãu rãzboaie, nici crime legale, nici parade absurde și sodomiți înfumurați...
Nu mai vreau, pe toatã întinderea ta, nici urã nici lãcomie sau prostie...
Nu mai vreau încã mai multi ani la fel ca cei de pânã acum...

Un nou început îți doresc, tarã dragã...
un popor mai bun, un pãmânt curat, un nume credincios...
Dragoste, milã, pace... sfințire
și roadele Duhului...
Înnoire... renaștere din propia-ți cenușã.
Pentru cã se poate!
Eu încã mai cred.
Dumnezeu poate.
Dumnezeu vrea.
Deci vreau și eu.
Vrem și noi.

România... azi e ziua ta...

Ce nu aș da sã știi cã ziua ta e-n fiecare zi...
Inima mi-e rosie...
gândul galben...
dar privirea albastrã...
pentru cã încã mai cred în schimbare...


Cu sinceritate și lacrimi,
românca EU.

2 comentarii:

B.D. spunea...

La multi ani ,romanco!

Anonim spunea...

Mai mult decât pot exprima nişte cuvinte infime.
Minunat!
>:D<