marți, 17 august 2010

Nebunie sau maturitate?


E august... aproape sfarsit de august, si nu am reusit sa scriu nimic de mai bine de o luna... Am avut momente de intrebari si indoieli cu privire la aceasta lucrare ( ca doar si scrisul e un dar ). Am fost gata gata sa renunt.
Mi-am promis ca nu voi mai lasa oamenii sa-mi ucida gandul ce se taraste spre Cer... Mi-am promis ca nu voi mai asculta judecatile si nu voi mai primi cu lacrimi in ochii, toate sagetile lor pline de moarte, deghizate in cuvinte. Mi-am promis ca nu voi mai astepta pareri, nici idei, nici iluzii... Mi-am promis, ca si atunci cand voi avea sufletul intristat si impovarat, voi scrie... Nu voi mai ascunde Adevarul, dupa scuze si litere pictate, de teama sa nu ranesc sau supar... pentru ca nu se poate sluji la doi stapani.
Deci, aleg transparenta, sinceritatea, libertatea gandului si realitatea.
Sunt invitati de pretutindeni, oricine, oricand, oricum... sa-si exprime parerea, ideea, gandul sau critica, dar toate in limita bunului simt.
Mi-am promis de la bun inceput, ca voi rezista cat timp El va fi de partea mea. Voi continua, cat timp voi gasi sprijin la argumentele mele, in Cuvantul Lui.
Multi dintre voi, prieteni si cititori dragi, m-a´ti incurajat. Va raman recunoascatoare. Iar cei care m-a´ti criticat, va multumesc la fel. Contrar vointei voastre, a-ti fost parte din modelarea si maturitatea mea. Inca odata, am vazut cum motto-ul vietii mele, e cat mai real posibil. " Toate lucrurile lucreaza spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. "
Deci, cu sufletul ridicat din nou, cu inima cicatrizata si ochii indreptati spre o Noua Speranta, cu trupul ferm si picioarele intarite, cu duhul saturat, buzele arse si haina scuturata de pietre si spini, pornesc din nou... o continuare... mereu o continuare... pana cand Cerul va spune ca am ajuns la capat de drum.
Ma hranesc cu Lumina... si respir Aroma Luminii Lui... Cristos fiind Apa si Hrana suficienta pentru un pumn de pamant .

Si totusi... ma astept... sa primesc lovituri de "pietre", cu "nebunie" scris pe ele...
dar sper si la zambete de incurajare spre "maturitate".
De toate... din toate partile...

2 comentarii:

B.D. spunea...

am citit acum cateva zile ceea ce ai scris si vreau sa iti las cateva versete : ,Întăreşte-te şi îmbărbătează-te? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul, Dumnezeul tău, este cu tine în tot ce vei face." Iosua 1:8
"De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său."
Si nu uita de promisiunea lui Dumnezeu din Evrei 13:5b
P.S. intotdeauna astept si citesc cu mare drag ceea ce Dumnezeu iti pune pe sulfet :)
Ramai in lumina !

Lavinia spunea...

Nu renunta la scris, pt ca si blogul acesta are un rost, poate acum nu iti dai seama dar iti vei da seama mai tarziu.
E foarte frumos ceea ce faci tu, pt ca multi altii nu fac asa ceva, si isi pierd timpul cu lucruri nefolositoare, dar nu te opri.
Daca Dumnezeu ti-a pus pe inima aceasta idee de a avea un blog cu siguranta tot El iti va da si taria necesara pt a continua aceasta lucrare.

Imi cer scuze daca am inteles gresit ceea ce ai scris tu:D