vineri, 16 iulie 2010

Mirificul sat Vultureni!

Mi-e dor de biserica de lemn din satul copilariei mele;
de batranii, care astazi nu mai sunt;
de copii care acum au crescut...
Mi-e dor de noaptea de´nviere...
de crinii albi...
de rasetele noastre...
de inocenta copiilor ce eram...
mi-e dor.

Un sat la o rasruce de drumuri, cu paduri ce pastreaza si astazi jocurile,
si dealuri ce inca mai poarta dansurile si povestile noastre...
clipe daruite de Dumnezeu, ca sa ramana pentru totdeauna in noi...

Imi amintesc si de ultimul ´adio´ nascut din soare ce a fugit prin sufletul meu...arzandu-l raza lui nemuritoare...

Imi amintesc de Mimi, Alina si Cristi...Andrei,Mihai si Ligy,
de sufletele sufletului meu...
de Maria, Samy si ´gemenele´...
de momentele din zilele cu soare...
de diminetile cu bruma si ceata, de frigul ce adesea patrundea pana la oase si totusi, nu ne-mpiedica sa ne bucuram...

Acolo, cu voi, am invatat sa admir Creatia Lui, lucrarea Mainilor Sfinte...
si acolo am avut parte de cele mai frumoase clipe de partasie si inchinare...

Mi-e dor de cantecul vechi ce se auzea in fiecare duminica dimineata in mica adunare...
si de sunetul de orga ragusit...
de ochii batranilor nemiscati ,ce ma priveau cand cantam o cantare cu vocea mea de copil...
Mi-e dor de serile pana tarziu ce treceau pe ´banca din drum´cu Ale, Feli, si verisorii mei scumpi.
Mi-e dor...un dor ce zbiara in sufletul ce plange...
Dar am crescut si noi...lasand la altii clipele trecute...
si ei la randul lor le vor lasa la altii...
si tot asa , intr-un lant neintrerupt...
sa se bucure cat mai multi de satul copilariei noastre...
cu vechea biserica de lemn...
si o noapte de´nviere...

Mirificul sat Vultureni!

Niciun comentariu: