luni, 19 iulie 2010

Cand vei fi aici...


vom prinde licurici crezand ca-s stele...
vom strange toate florile gata sa se-nchida, ca sa ramana vesnic inflorite, pentru noi.
Ne vom bucura cand soarele se-neaca in amurg, stiind ca maine il vom avea din nou deasupra, ca un mister zilnic ... ca o taina doar a noastra.
Vom atipi la umbra unui zid de biserica, visand la campurile pline de maci de-acasa.
Vom canta cu o chitara veche sub un cires batran, despre povestea unor inimi ce s-au regasit...
si vom lasa trandafiri albi pe morminte necunoscute, la picioare de cruci de salcam.
Vom iubi toate valurile ce se lovesc de tarm,
si te voi iubi cum niciodata nu m-am crezut in stare sa iubesc.

Cand vom uni, universul meu cu universul tau, printr-o tinere de mana,
o noua galaxie, doar a noastra, se va strecura printre sutele de planete si zecile de mii de luni.

Cand vei fi aici...

Niciun comentariu: