luni, 31 mai 2010

Poveste REALÃ

Istoria mea are începutul scris pe data de 27 Martie... 2009.
Privind în urmã, în calendarul timpului spart în minute, mã coplesesc trãirile pline de fericire...
Mi-e dor de tot ce-a pierdut forma zilelor, dinaintea acelei zile de 27 martie...

Mama si fratele meu mai mare, luau micul-dejun,
iar eu mã legãnam linistit, în pãtut.
Era o legãnare tãcutã si apãsatã...
Poate, acesta a fost motivul pentru care mama s-a ridicat în timpul mesei, ca sã îmi întâlneascã zâmbetul si ochii mari.
Eram în familia aceasta, de câteva luni. (nu-mi amintesc sã fie atunci un an).
Mã simteam iubit. Mimat. Îngrijit. Ocrotit. Ascultat.
În dimineata aceea, când mama m-a ridicat pe bratele ei, o urmã de sânge aproape negru, a-ngrozit chipul ei drag.
Urmãtoarea destinatie, de urgentã: Cook Children’s Hospital din Fort Worth.

Acolo, au fost 5 ore de probe si ace, analize, sânge, scaner, dureri si masinãrii ciudate. O multime de oameni în halate albe, îmbulzindu-se în jurul meu.
La sfârsitul zilei, doctorul încerca sã-i explice mamei, cã nu au gãsit nimic. Dar pentru hemoragie trebuie sã existe o explicatie.
Asa cã ne-a îndrumat spre Spitalul de Pediatrie, Surgeon.

4 Mai 2009

Analize. Sânge, probe, doctori, întepãturi... din nou.
La sfârsit ne-au dat un diagnostic.
Rãspunsul suna ciudat: Rabdomiosarcom.
[ Este o tumoare malignã a fibrelor musculare striate. Locul ei preferat este zona capului, a gâtului si rinichilor. În cazul meu este valabilã prima optiune. ]
Acum când pronuntã pãrintii mei numele bolii, am impresia cã rostesc numele meu. E prea putini timp printre oameni, iar Rabdomiosarcom Alveolar a fost rostit atât de des alãturi de numele Bryce, încât mi-a devenit greu sã fac diferenta între cancer si mine.

La doar 7 sãptãmâni de tratamente si analize, medicii aveau o altã veste pentru noi. Era vorba de o comportare ciudatã a cromosomilor.
"Acesta este un tip de cancer foarte rar întâlnit, cazurile fiind de 1 între 50 de milioane, iar în lume exista doar 400 asemãnãtoare cu Bryce.
Planul urmãtor, ar fi.... chimioterapie.
Radioterapia este prea periculoasã pentru,
practic, un nou-nãscut."


19 Martie 2010.

Au trecut 43 de sãptãmâni de chimioterapie chinuitoare.
Mi-au refãcut analizele. Parintii au fost informati de încã douã tumori noi, descoperite în trupusorul meu.
Una aproape de inimã si alta pe stomac.
Teama care a marcat începutul acestei periode din viata noastrã, când au rostit prima datã rezultatul analizelor,
a devenit din nou colegã de drum, dupa diagnosticul din luna martie.

Peste câteva zile vom cãlãtori spre Huston, MD Anderson.
Acolo, expertii vor lua o decizie în ce priveste tratamentul meu, chimioterapia si schimbãrile care trebuie fãcute, pentru a ne adapta noii situatii.
Visez la un viitor liber de cancer.
Visez cã tot ce-mi va rãmâne mâine, din cosmarul acesta cu miros de chimio, va fi doar cicatricea enormã de pe capul meu gol.
Visez sã cresc curat, râzând cu fratele meu mai mare, si pãrintii, pe care-i iubesc enorm.
As vrea sã merg la scoala într-o zi.
În tabere.
As vrea sã ajung predicator. Sã fiu mãrturia vie a vindecãrii Divine.
Visez, la un cer senin, nu privit prin fereastra spitalului.

Mi-au spus ca vor fi 6 sãptãmâni...apoi, din nou analize, doctori, scaner, perfuzii... miros de saloane izolate.
Dupã toate acestea, imi doresc sã ascult rostindu-se ceva bun.
M-as multumi doar cu numele meu...
nimic adãugat înainte sau dupã el...
doar Bryce...
si atât.
Promit sã fiu cel mai cuminte si fericit baietel atunci.

Love always,
Bryce

------------------------------------------------------------------------------
p.s: multumesc Lidia Boicu, pentru imagini, si detaliile oferite, despre dureroasa poveste a micutului Bryce. Ne vom ruga pentru visele lui...
Rafa ( Vindecãtorul ) sã-i vegheze fiecare pas.

http://tinysparrowfoundation.org

Sustin fundatia Lidiei.

Niciun comentariu: