sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Cu sufletul imbalsamat in versuri senine...

( Pentru Daniela Bojor )

Nu e ceva superficial ce vei citi sau vei gasi aici...
E ceea ce sufletul meu, in momente de "stresiune" :P , sau melancolie, culege...
Nu iti voi spune multe... voi lasa imaginile sa vorbeasca.

Las aici, versuri din versurile tale Dana... versuri care le inalt ca o rugaciune pentru mine ... pentru noi, si apoi pentru toti cei care vor trece pe aici si vor citi.
Am nevoie sa ma iubesti Doamne...
sa ne iubesti Shilo!
Iubeşte-mă Doamne, că inima mea…
Prea tristă şi singură creşte....

Primeşte-mă Doamne, de nu e târziu
Şi porţile milei sunt încă deschise,
Sărută-mă nu ca pe-un fiu…
Ci doar ca argat fără vise.

Renaşte-mă Doamne, din lacrima Ta
Că lacrima mea e secată…
Atinge-mi doar podul palmei cu ea…
Şi n-am să mai mor niciodată.

Şi creşte-mă Doamne, prin Fiul ce-l dai
În fiece zi să-mi fie comoară…
Să pot să mă-nalţ pe-al cerului plai
Cu inima Lui în inima-mi goală.

Iubeşte-mă Doamne, de eu nu iubesc,
Că poate…nu ştiu sau nu şti-voi vreodată…
Fii urma spre pasul pe care-l păşesc…
Şi totul, pe cari l-am dorit viaţa toată!

( Daniela Bojor )

Niciun comentariu: