miercuri, 30 decembrie 2009

... Poemul lacrimilor Tale...

Vine să colinde dragostea la uşă
Cu zăpezi pe umeri bate-n uşa mea
Vine să-mi golească ochii de cenuşă
Să-mi aducă-n pleoape stelele de nea.

Stau şi plâng aiurea parcă sunt departe
Parcă-s o durere, nu mai ştiu nici eu
Rătăcind pe dealuri cerurile-s sparte
Şi-ntre cioburi singur plânge Dumnezeu…



Sanja Cristea Tiberian

marți, 29 decembrie 2009

Vrem Craciun fara distorsionari ...

Ne place sa culegem traditii; sa le amestecam cu ale noastre...
sa pierdem originea a ceea ce suntem ... sau ce credem...
Am distorsionat pana si povestea Nasterii...

Am cioplit icoane si am scris versuri despre ceva ce nu a exisat niciodata...
Cantam colinde, imbracam costumatii ciudate si asa, deghizati draceste, colindam satele si orasele... vestind Nasterea unui Isus, an de an...
Nu e de mirare ca lumea isi aminteste de El, ca de-un copil...
si doar de Craciun.
Sa nu ne surprinda indiferenta celor care nu cunosc...
Ametiti cu traditii, prajituri si urari de bine, s-a pierdut adevaratul sens al Sarbatorii.
Nu au fost trei pastori...
si nici trei magi n-au mers la iesle...


"În ţinutul acela erau nişte păstori, cari stăteau afară în cîmp, şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s'a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor."(Luca 2:8-9)

Nu spune nimic de un numar de trei ...


"Dar îngerul le-a zis:,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s'a născut un Mîntuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care -L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într'o iesle.``" (Luca 2:10-12)
S'au dus în grabă, şi au găsit pe Maria, pe Iosif, şi pruncul culcat în iesle.

E atat de simpla povestea pastorilor... precum ei ...
Au crezut ingerul...
au ascultat...
au gasit..
si au primit bucuria existentei Lui.
De-am fi si noi asa,
de-am fi pastori la suflet...
"...iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim."(Matei 2:1)

Din partea Asiei...(puteau fi negrii, chinezi, japonezi, coreeni...)nu se stie exact tara de unde ei au pornit, nici daca aveau toti aceeasi origine.
Insa ne spune ca au venit "din Rasarit"
"şi au întrebat:Unde este Împăratul de curînd născut al Iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit, şi am venit să ne închinăm Lui."(Matei 2:2)

Ei nu au mers la Betleem.

Au intrat in Ierusalim, si au intrebat oamenii politici si pe regele Irod, despre Copilul Imparat. Era orasul prin care trebuiau sa treaca inainte sa ajunga in Betleem.
"Cînd a auzit împăratul Irod acest lucru, s'a turburat mult; şi tot Ierusalimul s'a turburat împreună cu el. A adunat pe toţi preoţii cei mai de seamă şi pe cărturarii norodului, şi a căutat să afle dela ei unde trebuia să Se nască Hristosul.,,În Betleemul din Iudea``,i-au răspuns ei, ,,căci iată ce a fost scris prin proorocul:
,Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nici de cum cea mai neînsemnată dintre căpeteniile lui Iuda; căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel."(Matei 2:3-6)


Ce trist, ca nici carturarii nici cei mai invatati oameni din Iudea, slujind pe Irod, nu au fost atenti la scrierile profetilor... nu au calculat detaliile...
A fost nevoie de astrologii altui continent ca sa trezeasca poporul in mijlocul caruia se nascuse Salvarea.

"Atunci Irod a chemat în ascuns pe magi, şi a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimes la Betleem, şi le-a zis: ,,duceţi-vă de cercetaţi cu deamăruntul despre Prunc: şi cînd Îl veţi găsi, daţi-mi şi mie de ştire, ca să vin şi eu să mă închin Lui."(Matei 2:7-8)

Acum magii se indreapta spre Betleem.

Se pare ca steaua s-a descoperit magilor inainte sa porneasca in calatorie.
Ea i-a motivat la drum.
Calatoria a putut dura o luna sau cateva luni, depinde din ce zona a Asiei, si-au inceput ei drumul.
Mai tarziu, s-au reintors acasa pe un alt drum...
----------------------------------------------------------------------------------
M-am intrebat, ieri, pentru prima data, de ce magilor le-a fost data vestea printr-o stea?
Am cautat o definitie in dictionarul Explicativ al Limbii Romane...
MAG, magi, s.m. Preot la unele popoare orientale din antichitate; p.ext. învățat; filozof; astrolog; vrăjitor.


Atunci am inteles...
"“Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau sau pe fiica sa prin foc( practica idolatra legata de cultul zeului Moloch ), nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele,de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului…Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori, dar tie Domnul Dumnezeul tau nu-ti ingaduie lucrul acesta.
(Deuteronom 18:10-14)

Dumnezeu nu se putea contrazice cu ceea ce a spus sute de ani inainte sa-i indrume pe magi.
De aceea ingerul s-a aratat doar pastorilor, nu si magilor... pentru ca ei erau prea convinsi de puterile lor si de mesajele astrelor.
Au inteles mai bine ce a vrut steaua sa le spuna...
cu ingerul, cu siguranta nu s-ar fi inteles.
----------------------------------------------------------------------------------
... "Irod, cînd a văzut că fusese înşelat de magi, s'a mîniat foarte tare, şi a trimes să omoare pe toţi pruncii de parte bărbătească, dela doi ani în jos, cari erau în Betleem şi în toate împrejurimile lui, potrivit cu vremea, pe care o aflase întocmai dela magi." (Matei 2:16)
Irod calculase ca Pruncul ar putea avea maxim 2 ani, in acea perioada.

"...magii au plecat. Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, pînă ce a venit şi s'a oprit deasupra locului unde era Pruncul. Cînd au văzut ei steaua, n'au mai putut de bucurie." ( Matei 2: 9-10 )

Steaua care-i provocase la o asemenea calatorie, dupa luni de zile, apare iar...
Bucuria provocata magilor este uimitoare... "n'au mai putut de bucurie."

Dovedea ca erau astrologi invatati.
Au stiut interpreta mesajul stelei.
Se aflau in locul corect, la timpul potrivit.
Era dovada unei puteri exterioare care-i ghida ...
Stiau acum, cu siguranta, ca traiesc un moment istoric fara egal.
Stiau ca Motivul pentru care ei sunt acolo, este un motiv Divin.

"Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s'au aruncat cu faţa la pămînt, şi I s'au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămîie şi smirnă." (Matei 2:11)

Au intrat in casa ...
ieslea nu mai era ...
era o casa...
Pruncul statea in bratele mamei, crescuse putin, avea cateva luni.. poate un an ...
Ei nu s-au poticnit in acel Copil...
s-au aruncat cu fata la pamant
...
pentru ca nu mai putea de bucurie
I-au inchinat darurile ... aur, smirna si tamaie...
poate avea fiecare mag, o cutie cu aur, o sticla de smirna..
si o legatura de tamaie..
poate unul a adus doar aur si tamaie.. iar ceilalti smirna...
sau poate smira era mai putina...
De-odata, casa in care Maria si Iosif locuiau cu Pruncul, s-a parfumat de miros scump... si de pe fereastra, se putea vedea stralucirea aurului in jocul razelor, infasurat pe jumatate, asezat la picioarele Mariei cu Isus in brate...

Asa a curs istoria...
Asa vrea El sa-I spunem povestea.

Iar, de azi inainte in
fiecare Craciun, sa colindam lumea, cu suflet curat si dragoste de pastori...
Doar asa vom putea intalni ingeri ...
doar asa vom purta Steaua-I in inimi.

De-a lungul anului...
sa facem ca si Maria...
Maria păstra toate cuvintele acelea, şi se gîndea la ele în inima ei.

Incepand cu acest Craciun, sa lasam urme albe...
urmele Copilului Sfant...
Sa primim colinda ingerilor,
Sa-i inchinam tot gandul si toate visele...
... sa traim Nasterea ca fiind propia noastra inviere.

Lumina Lui sa ne fie calauza inimii!


p.s: poze luate de pe www.deviantart.com

sâmbătă, 26 decembrie 2009

între răsărit şi asfinţit... când naşte timpul iarna...


Cerul pare grii, deşi e senin...
... poate din cauza lipsei de lumină...
Frigul are dinţi, îi simt înfipţi în obraji...
... poate pentru că soarele azi se lasă aşteptat...
Vântul are o putere neobişnuită...
...sau poate e un dans cu frunzele...
un dans neînţeles...

Primul noroi al toamnei s-a uscat de mult...
turme de păsări se îndreaptă spre aceeaşi direcţie... pe un drum semnalizat, deşi nevăzut...
Copacii şi-au pus pălăria de fruze la picioarele pământului şi au rămas goi în bătaia vântului...
Fluturii cred că s-au ascuns undeva printre nori, pentru că le aud, din când în când, bătăile de aripi...
Mi-a spus o bătrânică, ieri, că-n decembrie vor reveni, sub formă de fulgi...

E Decembrie... de câteva zile îi tot aştept...
Florile s-au uscat de aşteptare...
putregaiul lor, lipit de talpa pantofilor, l-am adus pe pragul casei... totuşi miroase a fum ...
un fum amestecat cu frig...
Am scos ghetele din dulapul veneţian...
Am aranjat sandalele în cutia veche, de anul trecut...
Am împăturat cu grijă hainele verii şi-am pus pe pat pluoverul albastru...

Am vorbit la telefon aseară...
... aseară încă era toamnă... şi mi-au spus că se anunţă ploi... că e ceva normal la început de iarnă...
Azi, oraşul sună a stropi... şi străzile sunt pline...
... pline de picuri şi goale de oameni...
E frig, fără soare, cu păsări străine, în trecere, pe cerul nostru şi ploile parcă se strâng toate într-un singur nor... deasupra noastră...
Nu-i de ieşit afară...
... la cât suntem de fragili noi, oamenii, riscăm să ne îngheţe sufletul....

îmi caut pensula şi culorile...
... astfel de zile mă inspiră cu dorul de SOARE...
... Minutele trec...
e spre seară... cum totul a fost grii afară, întreb ceasul...
e ora cinei...
Tabloul meu e terminat...
aceeaşi coală albă, aceeaşi pensulă murdară de culori invizibile...
Totuşi îmi place tabloul meu... e cel mai bine gândit şi lucrat...
e perfect pentru că îţi permite să aplici imaginaţia la cele mai înalte nivele...
în tabloul meu, toate anotimpurile şi chipurile sunt posibile, pentru că nu are o formă sau o preferinţă anume...
îl aşez cu grijă pe perete... poate, cine ştie, într-o zi, va valora mulţi bani...
dar mi-e destul să valoreze mult...
e important ce beneficiu aduce sufletului, nu buzunarului...
Mă aşez la masa primită de la bunicul tatălui meu, de pe vremea când încă toate mobilierele se făceau de mână... de pe vremea când era mai ieftin să le fabrici tu, decât să le cumperi...
Tata spunea că bunicul evita orice cheltuială care aducea beneficiu ruşilor de atunci...
Oricum a fost o alegere înţeleaptă... masa a durat mai mult decât trei generaţii la-o´laltă...

Lângă lumânare, se odihneşte borcanul cu idei...
defapt e un borcan gol, care încă mai păstrează mirosul de caise, cândva păstrate în el...
De fiecare dată când îl deschid, mirosul mă inundă şi mă ameţesc idei...
idei despre copilărie... despre sezonul caiselor...
Ultima dată, când l-am deschis, mi-a zambit idea unui ceas din coji de nucă...
Două zile mai târziu, l-am dat cadou, unei prietene, care era în trecere ...

Nu ştiu cum sunt zilele acestea pentru alţii... dar între asfinţituri şi apusuri, când se naşte iarna, eu pictez şi construiesc idei... şi gânduri... uneori scriu versuri...
în timp ce aştept fluturii să revină la fereastra unde muşcăţile stau adormite în ghiveci...

vineri, 11 decembrie 2009

Lupta dintre viaţă şi moarte, nu are sărbători ...


Am aflat de povestea lui Kate de curând...
O fetiţă de 5 ani, din care 3 sunt o luptă continuă.


Cancerul vrea să-i prefacă cenuşă creierul...


Dar Kate nu vrea să lase viaţa de mână...






M-a cutremurat până la lacrimi povestea ei...
Tot ce putem face pentru ea, e să ne rugam.
Viaţa e-n Mâna Celui Sfânt!

în schimb, sunt sigură de faptul că ar fi plină de curaj, dacă ar afla că aceste sărbători au întâmpinat copiii mai plini de speranţă, cu o acadea în mână şi o vizită caldă.
Spitalele din Romania aşteaptă cu saloane pline de inimi curate, prinse într-o luptă nebună între viaţă şi moarte...













Kate vă mulţumeşte,
ştiind că dintre cei care veţi citi povestea ei, veţi duce zâmbetul Copilului Sfânt în inimile curate ale copiilor care au atât de mare nevoie...

De Crăciun, să căutăm mai mult decât un Decembrie înzăpezit ...
... să dezgheţăm inimi reci şi oameni de zăpadă !



mai multe poveşti despre lupta neîncetată dintre viaţă şi moarte, ne împărtăşeşte Lidia Boicu.
Ea este româncă, plecată de ceva vreme peste ocean,
şi care se numără printre biruitori...
... ea a supravieţuit cancerului...
iar acum strânge imagini şi mărturii ale puternicilor războinici aflaţi în luptă... în toi...
E un suflet ce păstrează multe taine şi minuni...
într-o zi, cu siguranţă vă voi povesti mai multe despre ea.
până atunci vă invit cu îndrăzneală să vă bucuraţi, în timp ce plângeţi, de frânturile poveştilor si minunilor despre sufetele puternice...
aici:
http://tinysparrowfoundation.org/blog/

marți, 8 decembrie 2009

oameni de zăpadă

Iarna, "oamenii de zăpadă" se pierd prin magazine şi centre comerciale gigante...
Cumpără cadouri pentru alţi oameni.. tot de zăpadă...
Se încălzesc lângă foc, în case, strânşi în jurul unei mese... ( dar am observat că rezistă căldurii, pentru că nu se topesc )
Alteori îi vezi plini de visare, cu ochii negrii, fixaţi spre niciunde, în timp ce se grăbesc spre nicăieri...
Unii îşi duc bradul în spate, pentru "omuleţii de zăpadă" ce-i asteaptă acasă.
îl împodobesc şi îi pun lumini, să pară atmosfera caldă...
Alţii cumpără cutii mari, împachetate frumos, de diferite culori, pline de viaţă...

"Omuletii de zăpadă" sunt gălăgioşi şi râd mult...
Aleargă pe străzi şi se joacă în parcuri...
Sunt mici de statură şi poartă fular şi căciulă... ( bănuiesc ca e pentru ca să nu se răcească )

Sunt "oameni de zăpadă" care, printre alergări, îşi fac timp să se întâlnească într-o biserică, unde cu o chitară şi un pian, spun că se pregătesc pentru Crăciun, când programul va fi special şi sala arhi-plină... ( deci, se întâlnesc pentru alţii la fel de îngheţaţi ca ei )
"Oamenii de zăpadă" au maşini lucioase şi mari, mereu îngrijite; se plimbă în ele prin tot oraşul, îmbrăcaţi la costum şi cravată cu etichetă Armani.
Când vrei sa te apropii de ei, parfumul de CalvinKlein te ţine la distanţă...
Ei nu ştiu să zâmbească... sau zâmbesc mereu...
Vor să creadă toţi că sunt fericiţi cu maşina lor neagră şi pantofii lustruiţi... ( dar ştim că nu e aşa, însă nu le spunem nimic. )
Sunt caraghioşi când deschid uşile magazinelor şi îşi scutură nervoşi fulgii de pe palton... de parcă ei nu tot zăpadă sunt...
Unii poartă rochii lungi de gală, pantofi înalţi şi obrajii îmbujoraţi strident...
Aceştia sunt caraghioşi când se plâng că este frig... ca şi cum ar ştii cu adevărat ce înseamnă să simţi vântul bătându-ţi pielea...

"Omuletii de zăpadă" au un joc ciudat...
Sub supravegherea îngheţată a părinţilor, construiesc figurine, foarte asemănătoare lor.. dar cărora le pun un morcov în loc de nas şi două boabe de fasole în locul ochilor... ... cel mai mult mă amuză oala veche pe post de pălărie...
Se distrează de minune atât cei mici, cât şi cei mari...
... iar eu mă intreb mirată de ce râd de imaginea care-i descrie atât de bine...

Doamne... nu vreau să avem inima ascunsă în zăpadă...
încălzeşte-ne la Focul Tău, până ne vei topi de tot "eu"-l nostru... până ne vei naşte iar, din sânge şi viaţă...
Scoate-ne boabele negre din locul ochilor şi pune în golul acela ochii Tăi!
Aş vrea să purtăm visele Tale, Dumnezeule, în priviri.
E glaciar oraşul fără Tine...
... şi ţara...
... şi lumea...

"Oamenii de zăpadă" sunt reci şi trişti... şi încerc să pară ceea ce nu sunt şi nu vor putea fii fără Tine în ei !
Nu ne lăsa în datini şi obiceiuri ascunse în zăpezi... să nu ajungem să iubim Sărbătoarea de dragul obiceiului...
Colindă-ne cu îngerii ce-ţi stau pe genunchi, ca să învăţăm să preţuim strălucirea stelelor şi aripa clipelor călătoare...
Doamne, adu topirea zăpezilor din noi şi coboară fulgii vieţii de Sus...
Fă-ne sărbătoarea aceasta curată, cu inimă de carne dansând în piept.
Ne-am săturat de gheţuri şi ger, ne-am săturat de obraji palizi şi vise năruite... de ţurţuri de cuvinte...
Ne-am săturat de oameni cerşind în Ajun o dulceaţă de pâine... în timp ce "oamenii de zăpadă" zâmbesc absurd în jurul mesei pline...
Poluează toate parfumurile de pe străzi, cu Miros de Tine!

Să preţuim cadourile simple, nu lucrurile multe...

Condu paşii nostrii spre spitale şi paturi cu bolnavi... spre mai multe saloane de la secţia de oncologie...
...şi învaţă-ne astfel să preţuim ce avem, să nu vorbim mereu nemulţumiţi cu Tine...

Mi-e dor de programele bisericilor calde, cu suflete reale... cu ochii înlăcrimaţi şi straie de sărbătoare zilnică...
Vreau crengi de brad împodobite cu aripi de îngeri şi porumbei de fulgi !
Să le împart fiecărui suflet, să se poată păstra de-a lungul anului, până la Crăciunul următor...
Vreau visări albe şi gânduri curate...
Vreau melodiile clopotelor de iarnă şi colindul despre iesle...
... să iubim Copilul care a dat sens Sărbătorii, nu sărbătoarea care a dat sens Copilului !
Vreau vibraţii de viaţă printre zidurile reci...

Trimite ninsori suave şi lacrimi albastre ...
Vreau o iarnă caldă fără "oameni de zăpadă"...
... decât doar cei construiţi de copiii cu fulare şi căciuli colorate de iubire !

p.s: poza luata de pe www.deviantart.com

duminică, 6 decembrie 2009

Pentru Pertea Emanuel



Stiu ca nu doresti blablauri leguminoase.
Eu am incercat sa nu transform cuvintele in verdeturi. Sper sa-mi reuseasca!:)
Oricum, vor fi doar cateva cuvinte in selectate linii. [ deci in cel mai rau caz, legume, dar alese :) ]

Am incercat sa-mi aduc cat mai aproape "carapacea somnului" sa ma strecor in ea pana la urmatorul rasarit, dar iata-ma aici... sub clar de luna fara sa pot inchide un ochi, incercand sa-mi "cultiv" cat mai ordonat posibil cuvintele ce mi-au supraaglomerat gandurile si recitind randurile "Ondulaţiilor Smentaniene... Din Apa Vltava" [ multumesc din nou pentru ele:) ], m-am gandit sa astern ganduri indreptate spre tine si axate spre Cer.

Am sa-ti spun ceva scurt.
Eu nu am sa-ti fur chitara plumburie!

Nu pentru ca nu te-am auzit cantand inca, ba mai mult, cred ca am simtit cateva acorduri printre randurile tale... dar mai degraba pentru ca sunetele ajunse la suflet imi incanta auzul!

Doresc acest anotimp alb prin care pasii nostri hoinaresc, sa-ti intalneasca sufletul la fel de curat, purtator de Lumina si inmiresmat de parfumul Vesniciei!
Iti doresc zapezi stropite cu bucurie si momente pline de Cer!

"Tample angelice" sa-ti vindece gandurile, daca vreodata vei avea nevoie...


La mine,aici unde repir de ceva vreme, nu exista zapezi, nici ger asemanator cu gerul romanesc... nici colinzile parca nu sunt aceleasi... iar printre firele de oameni rasfirate, rar am intalnit suflete asemenea tie!



Sa-ti fie muzica acordul cel mai frumos, prin care sa te conectezi cu Cerul!
Si sa fi in continuare glasul ridicator de suflete daramate!
Gandurile sa-si poarte suntele, ca si pana acum...
Iar unicitatea ta... sa straluceasca
...La fel de puternic!
[ sau mai mult ]

Ramai Lumina, suflet. :)


p.s: poate"mi legi, candva...odata, cateva acorduri pe chitara la un ceai Magic of roses sau Erdber Orange ... :) ;)

....................... Adaugat azi, 7.Decembrie.2008................................

Azi am cunoscult inca o farama din sufletul tau:)!
Chitara ta.. in sfarsit am ascultat acorduri nascute din ea. ( sunt recunoscatoare "youtub-ului" ]
Vocea ta... si "inima-ti jucausha"... le-am ascultat cantand.
Din nou ai pus un strop al tau de roua peste suflet...
Acum abea astept sa te aud vorbind sau daca nu, macar sa-ti citesc "creatia artistic-filozofica" despre "voia lui Dumnezeu in Scriptura"! [ iti voi aminti in vacanta ce se apropie ]
... Pana atunci, imi voi hrani sufletul si gandurile cu roua si cuvintele Vesnice Dumnezeiesti, rostite prin tine.. si altii.
Mi-a ramas ecoul cuvintelor tale..."o predica cu efect depinde de smerenia mea, de smerenia ascultatorilor, de timpul meu de rugaciune de rugaciunile lor pt mine, de timpul meu de pregatire in exegeza si hermeneutica si de puterea Duhului Cel Sfant."

Doamne te rog, strecoara in mine ráuri din cuvantarile Tale... sa ajunga la portile sufletelor ce pasesc alaturi de mine... si in smerenia mea sa vorbesc despre Slava Ta!

Iar pentru Emanuel...
iti multumesc.
Ai ales sa-mi vorbesti azi prin el... iti multumesc pentru ca sa lasat in voia Planului Tau!

Ma rog pentru el,sa-l binecuvantezi sa predice cu putere, pasiune, pricepere si smerenie.

miercuri, 2 decembrie 2009

Mai mult decat un Decembrie inzapezit

E Decembrie.
Azi, cutreierând aleea ce duce spre biserică, îmi hrăneam privirea cu decorul magazinelor aranjate de sărbătoare.

Tot felul de globuri, de toate formele şi culorile, atârnau pe geamurile curate. Lumini şi lumânări, moşi crăciuni râzând şi oameni de zăpadă… cadouri frumos aranjate… flori de hârtie creponată aşteptau lipite de cristal, să le acorde trecătorii atenţie…

… O imagine ruptă dintr-o poveste…

în interiorul magazinelor, oamenii cumpărau deja cadouri.
în timp ce-mi alergau paşii printre culorile şi farmecul sărbătorii, ochii s-au izbit de cel mai frumos brad împodobit. Era enorm şi de un verde senin, aranjat cu figurine şi globuri transparente, beteală de catifea aurie cu fire roşii, ţesute cu măiestrie…

Era deosebit de frumos.

Pentru o clipă am avut impresia că toată esenţa Crăciunului stă ascunsă în acele globuri transparente …
Mi-am venit în fire întrebându-mă, cu ce scop toate aceste pregătiri?

A început în surdină, ceva mai departe de impresionantul brad luminat, un cor de copii să cânte bine-cunoscutul colind “O, Noapte Prea Sfinţită”. [versiunea în limba spaniolă, "Noche de Paz!" ]
Toată lumea se pregătea pentru marele eveniment: Crăciunul.
Cadouri, mese încărcate, cină în familie, brad, colind, zâmbete si râsete… Crăciunul!
Această sărbătoare opreşte, până şi cele mai crâncene războaie…
Timp de câteva zile, lumea respiră o pace visată de-a lungul anului. Acea pace care o vor simţi din nou abea la următorul Crăciun.
E sărbătoarea care uneşte marginile pământului.

Toţi pământenii sărbătoresc… se reîntalnesc familiile, părinţii şi copiii, nepoţii şi bunicii… ea restrânge vechile prietenii pierdute pe drum de-a lungul anului ce acum se stinge…
Cred că sunt singurele momente din an în care toţi oamenii arată milă si dragoste faţă de orfani, bătrâni singuratici, văduve sau bolnavi…

Doamne, dă-ne un Crăciun în fiecare zi, ca să nu mai uităm de cei ce au nevoie de ajutorul nostru… să nu închidem dragostea în sertarul inimii, să nu mai agăţăm în cui mila şi bunătatea până la Crăciunul viitor… să nu încetăm să ne bucurăm de cei dragi în fiecare zi.
şi te mai rog, Stăpâne, să ne schimbi gândirea, să regretăm ce-am greşit şi să nu greşim din nou, să nu mai judecăm pe alţii absolvindu-ne pe noi înşine, învaţă-ne că nu contează ce ai în viaţă ci pe cine ai… adu-ne din nou îngenuncheaţi la Ieslea Ta, acum!
Salvatorule, mulţi au uitat, împleticiţi fiind cu pregătiri, brazi şi cadouri, de adevăratul sens al acestei sărbători.
Mulţi au uitat că de Crăciun, e Ziua Ta!

Azi, puţini se mai gândesc ce cadou să-ţi ofere… puţini mai împodobesc sufletul lor într-o iesle pentru Tine… şi mult mai puţini îşi împachetează inima, cadou, pentru a o îngenunchea la picioarele Tale!
Minunea ce s-a născut odată cu Tine dăinuieşte şi astăzi… pacea, iubirea şi bunătatea îmbracă pămantul pentru câteva momente, unind un capăt cu altul al acestuia, un continent cu alt continent, o ţară cu o alta ţară, un oraş cu alt oraş, un suflet cu alt suflet…

Isuse, de Crăciun, să oferi din parfumul fericirii naşterii Tale, tuturor celor care tânjesc după o minune… minunea din Tine!
Te mai rog să ne faci pe fiecare o stea strălucitoare care să conducă suflete la Lumina-ţi Divină!… să devi Tu Sursa Luminii noastre!
Să ne amintim cu fiecare zi, cu fiecare Crăciun, scopul naşterii Tale… să presari pacea, să torni bucuria şi să îmbraci cu sperantă lumea noastră tristă!

Naşterea Ta a marcat începutul.
Tu eşti singurul copil care atunci când s-a născut, a schimbat calendarele lumii şi a împărţit timpul în două.
Tu, ai unit pămantul dar şi omenirea cu Cerul!
Doamne, ajută-ne să trăim în fiecare zi minunea de a fi… de a fi parte din Planul Tău!
Fă-ne vrednici de împărăţia Cerurilor, sculptând în noi forma păcii, a îndurării şi a iubirii, reflectându-se nu doar acum, în preajma Crăciunului, ci în fiecare zi.

Mântuitorule, te rog să ne străpungi cu dragoste şi astfel, de Ziua Ta să trăim…

mai mult decât un Decembrie înzăpezit…!