miercuri, 28 octombrie 2009

Simfonia viorii reconstruita din vise



Vioara mea plânge...
Transformate în note muzicale, izvorăsc din corzile ei, "lacrimile de durere" pentru nepăsarea lumii, în timp ce "zidurile înalte" ale Ierihonului nostru egocentric cad, rând pe rând( spre a nu mai fi zidite niciodată ).
Ascult melodia mixtă prelingându-se, din inima mea prin degete, pe vioara care plânge apoi în locul meu...
Cutremurătoare sunete grăbesc ritmul, pronunțând fără cuvinte, întrebări la care sufletul meu răspunde " sunt doar un om"... un om pe care "numai Harul" îl ține.
Gândirea mea devine cântec, iubirea îmi devine vers și o rugaciune din cel mai adânc ungher al sufletului, se îndreaptă către dumnezeire...
" zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule./
și pune în mine un duh nou./"

Vioara continuă ruga rostind melodioase note înălțătoare... vorbind despre " Mărețul Har"... despre "Via Dolorosa"
Apoi, regăsită în versurile cântării milenare, în inima mea se naște o cântare nouă, despre Cruce, despre Iubire și Viață!

S-au născut noi versuri din adâncul meu, izvor de mulțumiri din trăirea mea...

... " Crucea Ta, e comoara mea /
acolo-am invatat ca-nseamna dragostea /
Viata am doar prin Jertfa Ta /
trecutul mi-ai sters, mi-ai atins inima... "

Așez vioara lângă mine... îi mângâi corzile îmbătrânite.
Zâmbesc.
Am aflat o taina, de cand acesti 140 de ani plini de acorduri, stau in forma de vioara, langa masa din camera mea...
Rasuflu adanc, in semn de multumire...
din nou zambesc ...
Muzica se simte!

joi, 22 octombrie 2009

Trinitatea unui singur Dumnezeu


Cum poate omul intelege Trinitatea?


Mintea e prea limitata pentru a cuprinde nemarginirea... insa Trinitatea e putin in fiecare din noi.
Acest adevar m-a cutremurat... m-a facut mai responsabila de faptele mele, de cuvintele rostite... de ganduri.
Daca Tatal traieste prin mine... atunci El nu se inghesuie sa ajunga pe scaunul liber din autobuz, nu se razvrateste cand cineva ii face nedreptate, nu minte.. nu raneste...
Daca Fiul traieste in mine... atunci El nu striga, nu se rasteste cand nu obtine ce vrea, nu arunca ... nu distruge...
Daca Duhul respira in mine... atunci El nu judeca, nu gandeste rau, nu ascunde adevarul, nu se mandreste... nu e nemultumit...
Ce multe am avut de schimbat cand am inteles Adevarul Treimii.

Duhul este inima care pulseaza viata... Am primit un duh de înţelepciune şi de descoperire în cunoaşterea deplină a lui Isus, având ochii inimii iluminaţi. (Efeseni 1:17, 18)
Prin El, care sta in noi, departe de ochii de carne, putem cantarii si alege corect la rascruce de drumuri... Doar El ne poate face una cu Fiul. Cunoaştem că rămânem în El şi că El rămâne în noi prin faptul că ne-a dat din Duhul Său. ( 1 ioan 4: 13 )
Fara de El nu am putea iubi... nu am putea cunoaste ... nu am putea trai...
Vreau sa cred ca Duhul are forma de inima.
Poate uneori, de aceea omul deseneaza inimi pe nisip, pe asfalt, pe hartie sau din petale de flori...
E dorinta Duhului de a se exterioriza, de a fauri fapte ziditoare inafara trupului.
E inima care iubeste saracii si are mila de cei cazuti... inima care crede chiar daca nu vede, care iubeste chiar daca nu primeste nimic in schimb... ea cunoaste smerenia si se multumeste cu putin, privind pe altii zambind.
Duhul provoaca ochii sa se inalte, impreuna cu mainile, spre Cer, in rugaciuni...
Sa avem insa grija... exista duhuri care imita forma Duhului, dar faptele lor nu sunt vii... Acestea, de obicei, sunt inimi de piatra... si le poart acei oameni care nu stiu iubi altceva inafara fiintei lor.

Fiul este Viata ... din fiecare om. Şi mărturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viaţa veşnică, şi această viaţă este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa. ( 1 ioan 5: 11-12 )
El pune in miscare Duhul.
Strabate fiinta din crestet pana in talpi...
E sangele ce da caldura trupului...
Odata ce Fiul si-a facut drum prin noi, nu mai traim noi, ci El traieste in fiecare zi. Am fost rãstignit împreunã cu Hristos şi trãiesc…dar nu mai trãiesc eu, ci Hristos trãieşte în mine.
Blandetea vocii Lui vorbeste iar eu tac.. El alege sa imparta Jertfa cu cei goi si plansi... cu Zacheii societatii si Martele lumii intunecate... nu judeca.
De El se ating ologii si picioarele se indreapta, orbii il striga cand aud ca trece Fiul, si primesc vederea...
La glasul Lui mortii revin la viata...
Cand Fiul traieste in mine, umbra mea devine Umbra Lui... si vindeca...

Tatal a vrut sa ne asemanam cu El... ne-a facut chip dupa chipul Lui. “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26).
Trupul nostru este supus Lui... fiindca El insusi este trupul.
Vreau sa cred ca Dumnezeu prin mana mea intinsa ridica ologul... Vreau sa cred ca El paseste peste apele oricarei furtuni iar eu pasesc impreuna cu El...
Vreau sa cred ca ochii mei sunt ferestre prin care se oglindesc Ochii Sfinti spre lume...
Pana si zambetul si conturul lui vreau sa cred ca poarta culoarea Divina...
Si fiindca Tatal m-a cread dupa Chipul Lui... lumea pe strada, ma va confunda cu El... M-am dezbrăcat de omul cel vechi şi m-am îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă deplină, după chipul Celui care m-a creat. (Coloseni 3:9, 10)
In trup, adica in Tatal, sub aceeasi masura sta Fiul si Duhul.
Asa cum omul fara trup nu poate fi un suflet viu... nici Tatal fara Fiul si Duhul nu se poate...
Asa cum omul fara sange e un trup cu o inima rece, fara viata... asa nici Fiul fara Tatal si Duhul nu poate fi...
Si asa cum omul fara inima ar fi un trup si o pata de sange... tot asa si Duhul fara Tatal si Fiul nu ar putea locui printre noi.

E taina unui trup ce prinde viata si miscare cand inima pulseaza sangele ... E legea existentei omului... iar omul este chip din Chipul Celui Sfant.
Suntem mai mult decat o carne care umbla... purtam farama de Trinitate in noi...
Datoria noastra este sa ne pastram inima neintinata, sangele curat si trupul sfant...
Ai grija, omule ... de Chipul Lui.
Pastreaza Lumina Dumnezeirii curata, intr-o lume cu prea multe stane de piatra si chipuri cioplite-n noroi.

[ Iisus vorbeşte cu ucenicii Săi ]: „Si Eu voi ruga pe Tatal, şi El vă va da un alt Mângâietor (Greceşte: Paraclet, apărător, ajutor), care să rămână cu voi în veac; şi anume, Duhul adevărului, pe care lumea nu-L poate primi, pentru că nu-L vede şi nu-L cunoaşte; dar voi Îl cunoaşteţi, căci rămâne cu voi şi va fi în voi.”
(Evanghelia după Ioan 14:16-17, 23)



Însă Dumnezeu ne face și pe noi și pe voi să stăm fermi în Cristos și ne-a uns,
punându-Și sigiliul pe noi și dându-ne în inimă Duhul Său, ca o garanție.
- 2 Corinteni 1:21-22

vineri, 2 octombrie 2009

Printul care a jertfit totul de dragul nimicului... si oglinda timpului


...într-o zi, când istoria ajunsese deja grea de aşteptare, nemaiputandu-şi stăpâni iubirea, Prinţul a pornit de undeva, din transcendent şi, cu puterea Întrupării, s-a prăvălit asupra peretelui gros al închisorii oglinzilor omului, lăsând în urmă Lui o fereastră în formă de cruce. Cu semnele cuielor în suflet şi pe trup, Prinţul „a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slavă Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatal”. Chipul Lui era frumos cum nu era altul pe pământ. Privindu-L, omul a simţit cum se trezesc în adâncurile lui chemări de mult uitate. Era prima fereastră - după milenii de aşteptare - spre limpezimea cerurilor…

p.s: imagine luata de pe www.deviantart.com