luni, 10 august 2009

Goodbye...


Uneori stelele se ascund... ca si azi..

... E motivul pentru care am sters tot...
tot ce am scris cândva...

Unele rânduri poate sunt păstrate pe alte site-uri, sau blog-uri... dar eu am sters.
Am sters săgetile ce mi-au străpuns inima până azi.
Nu stiu când voi reveni cu scrieri noi...
Poate când imi va atinge Raza Soarelui din nou inima...
Azi nu, azi cu sigurantă nu...

Poate mâine.. sau săptămâna viitoare... poate luna viitoare.. sau poate la anu´.
Stiu că dacă v-au folosit la ceva cuvintele vărsate din mine, atunci mi-a strălucit steaua frumos...
Dacă nu, atunci imi stropesc blogul cu lacrimi de jertfire.. si promit să incerc data viitoare mai cu foc!
Iertati durerea strecurată printre cuvinte,aici.. iertati intristarea care poate, pentru unii există, asa cum si pentru mine arde azi...
Iertati-mi că nu stiu să m-ascund atunci când sufletul cântăreste prea mult ca să-si mai avânte zborul.. si când poverile mele, le transform, fără să vreau, in poverile voastre.
Iertati pentru că am dezamăgit uneori... sau poate alteori am frânt inimi...
Iertati nematurizarea sufletlui meu , atât de copil...

Iertati că nu stiu să explic lupta care se dă in mine, si transformarea care mă invăluie...

Iertati că nu stiu să iubesc cu inima... doar cu bratele...
iertati că ochii mei nu văd bine răsăritul, printre ceata de lacrimi...

Unii a-ti asteptat să scriu... mi-ati lăsat mesaje,
altii a-ti spus că pot, dar nu v-am dovedit că vreau...

Iertati nestiinta care bântuie prin mine incă...
Când am să revin, sper să fiu matur spiritual, sper să ajung la nivelul asteptării sufletelor voastre...

Nu mai vreau să scriu despre mine, nici despre ceea ce mi se intâmplă mie.. vreau să scriu despre voi, despre acei ce-mi sunt prieteni dragi.. să-mi las aici amintirile si cântecul de dragoste pentru El!

Doamne, iartă-mă că mi-Ai vorbit, dar am amânat...
Iartă-mă că nu am stiut, desii puteam afla..
Iartă-mă că inima mea, uneori iubea mai mult omul decât Cerul...
Iartă-mi nepăsarea care te-a rănit de moarte la atâtea asfintituri..
Iartă-mi neglijenta... si neascultarea...

Sper să revin... imi doresc.. dar nu promit...
Totusi, rugati-vă pentru ceea ce sunt.. si pentru ceea ce vrea El să devin!

E lupta schimbării... metamorfoza sufletului, a mintii si a gândirii...
Revarsă in mine, fluvii de intelepciune,Tată!
Să nu te dezamăgesc, rănesc sau mint, Niciodată!

Vă multumesc că a-ti scris, a-ti citit, a-ti privit...
Vă multumesc că a-ti spus că mă ve-ti aminti in rugaciuni.. si a-ti facut-o!
Vă multumesc, ... pentru ceea ce am devenit destăinuindu-mă aici!

Inchei...
Rămâi Doamne cu ei... in preajma lor...


" Tăcerea isi are vremea ei,"
Eclesiastul 3:7b

3 comentarii:

Denisa Andreea spunea...

Ligia, desi nu te cunosc prea bine, mi-a facut o mare placere sa aflu ca existi si mai mult sa citesc ceea ce ai scris (desi nu pot sa zic ca am citit decat cateva postari..) si sa fiu incurajata de scrierile tale.
Iar lupta spre maturizare spirituala nu cred ca, ptr noi, oamenii, va inceta vreodata. Desavarsiti vom fi doar in cer, pana atunci ne mai luptam cu propriile slabiciuni si esecuri.

Domnul sa te binecuvinteze! Si o sa te amintesc in rugaciunile mele!

Ai grija de tine!:-)

Danny Morosan spunea...

Ligia, pot sa spun ca o sa se simta lipsa ta, peste tot pe unde ai intrat ai fost o binecuvantare, chiar daca multi ezita sa ti-o spuna ai fost o mangaiere mare pentru multi. Acolo unde dragostea poate doar putin a fost cunoscuta, tu ai motivat spre a mai cauta mai multa, In inimile in care frica, nesiguranta, singurateatea i-si facea culcus tu le-ai adus un miros din dragostea de sus. Akum cand taci chiar dragostea pentru multi va fi fara vreun glas...o stiu o simt chiar literele mi-o spun ca abea asteapta sa fie insirate rand pe rand...dar intaleg si te respect , sperand ca ceea ce tot cauti si astepti vei gasi poate cum nici gandesti

Sorin M. spunea...

Am desoebita placere de a va invita la un nou concurs aici