duminică, 20 februarie 2011

Sinceritati distruse...


sinceritati distruse intr-o alergare nebuna ...
nu stiu sa exprim in acest moment ce simt, mi-e prea greu trupul, pana si gandul...
E un fel de amestec... prea multa fericire cu prea mare dezamagire
si rezultatul e aceasta stare ciudata...
Parca ma deranjeaza tot: oamenii care vorbesc prea rastit in jur, muzica prea tare, sunetul ploii de afara...
Am uitat ce ganduri luminate aveam ieri..
azi, este o intunecime prea adanca...
simt ca trebuie sa ma regasesc pe mine insumi, abea apoi sa ma scriu printre randuri...

Aveti un sfat pentru astfel de momente?
Cunoasteti o "pastila" pentru acest "virus" ?

Va rog, daca m-ati putea indruma spre regasire... spuneti-mi cum...
doar atat..

cer sinceritate fara grabire... fara alergare!
Daca nu poti oferi asa ceva, atunci multumesc pentru sinceritatea cu care ai citit fara sa incerci sa dai raspunsuri ieftine.

Niciun comentariu: