miercuri, 28 octombrie 2009

Simfonia viorii reconstruita din vise



Vioara mea plânge...
Transformate în note muzicale, izvorăsc din corzile ei, "lacrimile de durere" pentru nepăsarea lumii, în timp ce "zidurile înalte" ale Ierihonului nostru egocentric cad, rând pe rând( spre a nu mai fi zidite niciodată ).
Ascult melodia mixtă prelingându-se, din inima mea prin degete, pe vioara care plânge apoi în locul meu...
Cutremurătoare sunete grăbesc ritmul, pronunțând fără cuvinte, întrebări la care sufletul meu răspunde " sunt doar un om"... un om pe care "numai Harul" îl ține.
Gândirea mea devine cântec, iubirea îmi devine vers și o rugaciune din cel mai adânc ungher al sufletului, se îndreaptă către dumnezeire...
" zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule./
și pune în mine un duh nou./"

Vioara continuă ruga rostind melodioase note înălțătoare... vorbind despre " Mărețul Har"... despre "Via Dolorosa"
Apoi, regăsită în versurile cântării milenare, în inima mea se naște o cântare nouă, despre Cruce, despre Iubire și Viață!

S-au născut noi versuri din adâncul meu, izvor de mulțumiri din trăirea mea...

... " Crucea Ta, e comoara mea /
acolo-am invatat ca-nseamna dragostea /
Viata am doar prin Jertfa Ta /
trecutul mi-ai sters, mi-ai atins inima... "

Așez vioara lângă mine... îi mângâi corzile îmbătrânite.
Zâmbesc.
Am aflat o taina, de cand acesti 140 de ani plini de acorduri, stau in forma de vioara, langa masa din camera mea...
Rasuflu adanc, in semn de multumire...
din nou zambesc ...
Muzica se simte!

3 comentarii:

disa spunea...

Superb simtit si exprimat!

Midnight Rain spunea...

"Un scaun, o masa, un cos cu fructe si o vioara. De ce altceva are nevoie omul pentru a fi fericit?"

A. Einstein

Ligia Trîncă spunea...

de nimic Midnight Rain...
... de nimic ...

:)