vineri, 2 octombrie 2009

Printul care a jertfit totul de dragul nimicului... si oglinda timpului


...într-o zi, când istoria ajunsese deja grea de aşteptare, nemaiputandu-şi stăpâni iubirea, Prinţul a pornit de undeva, din transcendent şi, cu puterea Întrupării, s-a prăvălit asupra peretelui gros al închisorii oglinzilor omului, lăsând în urmă Lui o fereastră în formă de cruce. Cu semnele cuielor în suflet şi pe trup, Prinţul „a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slavă Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatal”. Chipul Lui era frumos cum nu era altul pe pământ. Privindu-L, omul a simţit cum se trezesc în adâncurile lui chemări de mult uitate. Era prima fereastră - după milenii de aşteptare - spre limpezimea cerurilor…

p.s: imagine luata de pe www.deviantart.com

Un comentariu:

Un balon urcand spre conditia paradisiaca spunea...

Cioburile vibratiilor tale lipite prin imbratisarea Printului celest oglindesc o frumusete rara.

Ligia, sufletu-ti sa fie inaltat in inima ceului si ascuns in intimitatea christica.