luni, 13 decembrie 2010

Emanuel...


"I believe in angels
Something good in everything I see
I believe in angels
When I know the time is right for me
Ill cross the stream - I have a dream"


... Sufletul meu s-a îndrăgostit! ...

A pătruns Lumina în inima-mi goală şi a inundat cele mai întunecate colţuri.
M-am pustiit de vise deşarte şi iluzii, astfel şi-a facut templu Iubirea în mine.

Emanuel...
Sufletul meu s-a îndrăgostit.

Gândurile Veşniciei au fost sădite în pustiul singurătăţii mele, s-au reflectat în stropii de licărire transparentă şi s-a produs metamorfoza deşertului într-o oază de iubire.

Emanuel...
Ai îndrăgostit gândul meu.

Eşti Numele care îmi aduce biruinţa de cum te rostesc.
M-ai învăţat că nu pierd cu adevărat decât atunci când renunţ să încerc.
Puterea Numelui mă întăreste fiindcă nimic nu e mai tare ca blândeţea, nimic mai blând decât tăria autentică.
Când îmi vorbeşti, chiar fără să rosteşti cuvinte, îmi aminteşti că nimic nu e atât de greu încât să nu pot duce şi m-ai învăţat că tăcerea nu e un eşec... tăcerea Cerului mereu e cu un scop anume.

Emanuel...

Te rostesc, când mă simt la capătul puterilor şi Numele-mi spune (Dumnezeu este cu noi) Dumnezeu este cu mine!
Astfel, rostindu-te zilnic, am primit siguranţa şi curajul de a fi tare în faţa vieţii cum este stânca în mare, netulburată şi neclintită în faţa valurilor veşnic ameninţătoare.

Eşti raza de soare ce încălzeşte pământul,
eşti întregul cer închis într-un chip de om...
Chipul Tău, Emanuel!
În tine îşi are izvorul Iubirea.
Începutul şi sfârşitul meu sunt în mâna Ta.
M-ai sădit în Palmele Tale din dragoste şi tot din dragoste te-ai lăsat ţintuit pe cruce.
Ai dat totul pentru mine
Emanuel,
chiar dacă ştiai că s-ar putea să nu îţi ofer nimic...

Prima lacrimă şi primul zâmbet le-a văzut ieslea care te-a primit, nu inima mea pentru care ai jertfit totul...
Te-au încălzit dobitoacele în miezul nopţii geroase, nu casa şi dragostea mea pentru care ai venit defapt...
Primii Tăi paşi, Emanuel,
i-au văzut străinii,
nu eu,
în ciuda faptului că mă numeşti fiu...
Nu eu am fost cel care ţi-a adus aur(inima), smirnă(sufletul) şi tămâie(fiinţa), străbătând pământuri uscate până la Tin...
ci magii, care nici măcar nu auziseră până atunci de Tine...
ei au fost cei dintâi îngenuncheaţi cu inima la ieslea TA.

Emanuel,
ai devenit iubitul inimii mele!

Iartă-mi Crăciunurile neîngenuncheate.

Emanuel...
tot ce ai fost cât timp ai luat chip de om,
tot ce erai când locuiai în necunoscut,
tot ce eşti acum, împletit în taine, ascuns printre fire de veşnicii,
e ceea ce inima mea a desenat sub forma unui vis...
Visul meu,
Tu Emanuel,
exista înainte de a-l visa eu!
Te iubesc pentru răbdarea ce mi-ai arătat-o,
pentru îndurarea jertfirii de la cruce...
pentru mijlocirea şi renunţarea la poziţia ta de Dumnezeu, din dragoste pentru mine...

Emanuel...
am fost în planul Tău încă înainte de întemeierea lumii,
te-ai gândit la mine cu mii de generaţii mai devreme de a mă naşte...
ai scris binecuvântări şi victorii în dreptul meu, pe când eram doar un nume...
mi-ai împărtăşit visul dumnezeiesc cu privire la mine încă pe vremea când mă modelai din lut şi iubire, înainte de a primii forma unui trup omenesc intreg...
Doar gândul la renunţarea, smerirea şi îndurarea Ta faţă de mine, mă scufundă în dragostea-ţi nemărginită şi unică de Om şi Dumnezeu...
Tot ce eşti Emanuel,
mă aduce îngenuncheat la ieslea Ta...
Vreau să te sărbătoresc de azi, în fiecare zi.
Fiecare răsărit să fie sărbătoare în viaţa mea...
şi vreau să mă ofer pe mine, de ziua ta, mai mult decât un zâmbet, mai mult decât un şir de cuvinte pe o pânză de gânduri,
mai mult decât un cântec...
pur şi simplu, să mă ofer.

Emanuel...
Sufletul meu s-a îndrăgostit...

Niciun comentariu: