joi, 20 mai 2010

Mã întorc la Tine a nu-ştiu câte-a oarã...


"Cheamã-Mã aşa cum chemi Lumina care-ţi poate lumina sufletul, aşa cum chemi Focul ce-ţi poate aprinde inima, aşa cum chemi Tãria ce-ţi încordeazã energia. Cheamã-mã mai cu seama ca pe Prietenul care vrea sã împartã cu tine întreaga-ţi viaţã, ca pe Mântuitorul care doreşte sã-ţi purifice inima de egoism, ca pe Dumnezeul tãu care nãzuieşte sã te asume chiar de pe acest pãmânt, aşteptând sã te primeascã pe deplin în lumina Veşniciei."
- autor necunoscut-

Aveam aripi subţiri, cu care de prea multe ori rãtãceam!...
Cãutam sã mã aşez uneori pe copacii vii..
dar de cele mai multe ori pe copacii fãrã viaţã şi în mlaştini...
pe aproape orice câmp sãlbatic şi groapã...
Nu mi-am îngrijit aripile şi mi-au fost frânte de spini.
Privindu-le îngrijoratã, credeam cã trebuie sã mã mulţumesc cu melodi adunate din bucãţi, sã mã hrãnesc cu frânturi din sufletele altora... sã-mi plâng aripile între praf şi vânt!

Cerul mi se pãrea de plumb.. uneori prea departe ca sã mã auzi!
Credeam cã voi fi mãturat de ploaie, fiindcã se anunţau nori grei!
... dar ţi-am simţit Inima aproape...
Tu, însã, mi-ai rãmas Credincios!

Dumnezeule, când am strãbãtut drum lung, singuratic, ai strãbãtut cãrarea aceea împreunã cu mine. Mi-ai cunoscut sufletul şi multele-i lupte... cu toate cã eu evitam sã Te privesc în Ochii, ca sã nu pãtrundã privirile Tale prin platoşa ce mi-am fãcut-o scut...
Tu Doamne, m-ai urmãrit şi m-ai învins, doar ca sã mã binecuvântezi.
M-ai acceptat aşa cum sunt ca sã mã faci ceea ce trebuie sã fiu!

Acum, în Braţele Tale se strâng aripile mele moi şi frante!
Vreau vindecare!
Dã-mi vindecare, cãci ştiu cã dacã TU vrei, Poti!
Eu Cred!
Sunt stângaci.
Un stângaci incapabil sã dea mâna cu mine sau cu alţii !...
iar urechile, urechile uneori nu-mi pot înţelege propriile cuvinte...
Dar de-acum inainte, voi cãuta sã-ţi vãd Frumuseţea care ai aşezat-o între Cer şi Pãmânt!
Voi cãuta sã folosesc Limbajul Crucii !...
sã-ţi ascult Tãcerea, înãbuşind sunetul!
De-acum înainte am sã te port ca o Luminã în sufletul meu şi-al altora...
am sã te port ca un Foc ce-mi aprinde inima cu licãriri de noi speranţe...
am sã mi te fac Prieten, un Prieten cu care sã-mi împart întreaga viaţã!
De-acum înainte te numesc Mântuitor, Vindecãtor, fiindcã mi-ai dat noi aripi! De-acum înainte vreau sã ştie lumea cã mi-ai fost şi-mi eşti Dumnezeu,
un Dumnezeu Adevãrat şi Viu,
un Dumnezeu al dragostei şi-al vindecãrii,
al iertãrii şi-al noilor începuturi!

De-acum înainte, sã ştie lumea, cã aici sunt doar în treacãt...
cã Tu aştepti sã mã primeşti pe deplin în Lumina Veşniciei!
...şi... cã mi-eşti Cântecul fãrã sfârşit!

Niciun comentariu: